ICCJ. Decizia nr. 2093/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2093/2009
Dosar nr. 4646/1/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3053.23/102/2006, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.E.L. şi S.J.
Instanţa investită cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpaţi, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în concret din natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care au fost trimişi, precum şi din împrejurările concrete în care au fost comise faptele. Totodată, s-a reţinut că nu a fost depăşit termenul rezonabil al arestului preventiv, prevăzută de art. 5 alin. (3) din Convenţie.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii C.E.L. şi S.J., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică iar, pe de altă parte, se află în arest preventiv din luna august, respectiv octombrie 2006.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate.
Inculpatul S.J. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1) – (3) C. pen. şi art. 329 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 97 din 31 martie 2009 a Tribunalului Mureş, secţia penală, a fost condamnat, la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, menţinându-se, totodată, starea de arest a acestuia.
Totodată, inculpatul C.E.L. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1) – (3) C. pen. şi art. 329 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare, cu menţinerea stării de arest.
Astfel, cum în mod just a reţinut Curtea de Apel Târgu Mureş, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au încetat să existe şi, mai mult, aceştia au fost condamnat de instanţa de fond. Faţă de gravitatea faptelor, de împrejurările şi modalitatea în care au fost comise (prin sechestrarea şi exploatarea mai multor persoane vătămate, dintre care una minoră, pe care le-au obligat să se prostitueze, trăgând foloase de pe urma acestora) în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. Aceasta chiar în condiţiile existenţei prezumţiei de nevinovăţie, până la condamnarea definitivă a inculpaţilor, având în vedere totodată că nu a fost depăşit termenul rezonabil al arestului preventiv care nu trebuie apreciat „in abstractio", ci de la caz la caz.
În consecinţă, pentru aceleaşi considerente, recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş urmează a fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E.L. şi S.J., împotriva încheierii de şedinţă din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3053.23/102/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2100/2009. Penal → |
|---|
