ICCJ. Decizia nr. 2132/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2132/2009
Dosar nr. 282/54/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. 282/54/2009 s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G., T.A. şi C.A., împotriva rezoluţiei din 8 ianuarie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 15/II/2/2009.
A obligat petenţii la câte 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin rezoluţia din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, examinând plângerile petenţilor V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G., T.A. şi C.A., prin care au solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a dispus, în consecinţă, cu referire la dispoziţiile art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executor, pentru infracţiunea reclamată.
Dispunând astfel, procurorul de caz a stabilit că executarea silită, activitate în cadrul căreia, aşa cum susţin petenţii, executorul şi-ar fi desfăşurat abuziv atribuţiunile de serviciu, reflectă respectarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, aplicabil în materie, din verificări nerezultând că acesta ar fi săvârşit acte sau fapte cu semnificaţie penală, de natură a-i atrage corespunzător răspunderea.
Împotriva acestei rezoluţii petenţii au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în cuprinsul acesteia invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări legate de activitatea abuzivă a executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită a hotărârii.
Prin rezoluţia din 8 ianuarie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, au fost respinse, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petenţi împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de executor, adoptată de procurorul de caz.
Dispunând în acest fel, s-a apreciat că soluţia adoptată este legală şi temeinică, ea fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, acestea punând în evidenţă inexistenţa infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamată faţă de executorul judecătoresc, cu ocazia instrumentării dosarelor de executare silită.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., petenţii, împotriva celor două rezoluţii au formulat plângeri la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze, invocând aceleaşi neregularităţi imputate şi anterior executorului judecătoresc, toţi susţinând că acesta din urmă, cu ocazia executării silite desfăşurate, a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa de fond a constatat că executorul nu a procedat la compensarea cerută de petenţi, la 24 mai 2005, întrucât în dosarul nr. 354/E/2003 în care V.N. era debitor, executarea silită se încheiase la 11 ianuarie 2005, aspect comunicat şi petentului V.N. cu adresa nr. 168/E/2005 din 21 februarie 2006.
De asemenea, s-a constatat că petentul C.M. ar fi depus la dosarul de executare solicită o copie a titlului de proprietate, deja anulat, fără a comunica executorului judecătoresc existenţa unei hotărâri judecătoreşti adoptată în sensul respectiv, este lipsit de relevanţă, părţile având la îndemână contestaţia la executare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat recurs petenţii V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G. şi T.A., apreciind hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică, din probele administrate rezultând vinovăţia executorului judecătoresc B.F. care a făcut executarea pe lipsă de procedură, nu a pus în executare dosarul petentului V.N., a făcut executarea cu ştiinţă pe un teren aflat în indiviziune, vătămând interesele celorlalţi coindivizori, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei Curţii de Apel Craiova, desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recurenţii au depus în scris motivele de recurs însoţite de un set de acte, apreciate ca fiind relevante în susţinerea recursului.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, le constată fondate pentru următoarele considerente:
Din analiza dispozitivului sentinţei penale rezultă că instanţa de fond a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei din 8 ianuarie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 15/II/2/2009, practic aceasta procedând la analiza conţinutului acestei rezoluţii, deşi plângerea iniţială a petenţilor viza rezoluţia din 15 decembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 972/P/2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi fiind formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Conform acestui articol („după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă) se stabileşte obiectul plângerii formulate de către petiţionar ce urmează a fi analizat de către instanţa competentă, respectiv rezoluţia iniţială, de neîncepere a urmăririi penale, a rezoluţiei de clasare sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, şi nu rezoluţia dată de procurorul ierarhic (prim procurorul parchetului, procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sau procurorul ierarhic superior) ca urmare a soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei iniţiale.
Or, instanţa de fond a analizat tocmai rezoluţia nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, încălcând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., omiţând să analizeze legalitatea şi temeinicia rezoluţiei iniţiale cea din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile, va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând ca la rejudecarea cauzei să fie analizată rezoluţia din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin prisma motivelor invocate de către petiţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii petiţionari V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ş., V.A.G. şi T.A. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea plângerilor formulate de petiţionari împotriva rezoluţiei din 15 decembrie 2008 dată în dosarul 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2034/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2136/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
