ICCJ. Decizia nr. 220/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 220/2009
Dosar nr. 467/59/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul Ş.D., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a confiscat de la inculpat o şurubelniţă şi o coadă de topor, s-a constatat că partea vătămată Ş.L. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă Timişoara – Clinica de Neurochirurgie, suma de 3386 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul Ş.D. este căsătorit cu partea vătămată Ş.L. şi au împreună doi copii, care au mers SUA împreună cu mama părţii vătămate.
În România, între părţi au avut loc mai multe conflicte, legate de situaţia copiilor.
Pe fondul acestor neînţelegeri, la data de 18 mai 2005 Ş.L. i-a comunicat că şi-a cumpărat bilet de avion şi va pleca singură în SUA şi nu se va mai întoarce.
Enervat de hotărârea soţiei, inculpatul Ş.D. a lovit-o cu o coadă de topor şi a înţepat-o cu o şurubelniţă, iar când aceasta a căzut la pământ, a continuat să-i aplice multiple lovituri.
Partea vătămată a reuşit să iasă din curte, dar inculpatul a urmărit-o, continuând să o lovească cu coada de topor în cap şi în alte zone ale corpului.
La intervenţia organelor de poliţie, partea vătămată Ş.L. a fost transportată la spital, fiind internată în perioada 18 mai – 10 iunie 2005 cu diagnosticul de traumatism cranio-facial, contuzie cerebrală medie, edem difuz arbitar cu fractură perete extern orbită stânga, hemoragie subarahnoidiană, fractură oase proprii nazale.
Urmare acestor leziuni, a fost necesar tratament de specialitate oftalmologic datorită parezei de nerv ochi stâng şi ortopedic.
Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Arad, leziunile se puteau produce prin loviri cu sau de corpuri dure şi necesită pentru vindecare 65 de zile îngrijiri medicale dacă nu apar complicaţii, iar viaţa părţii vătămate a fost pusă în pericol.
În cursul urmăririi penale şi judecătoreşti, inculpatul Ş.D. a susţinut că nu a lovit partea vătămată în zona capului, leziunile fiind produse urmare căderii acesteia şi lovirii de tocul uşii, aspect infirmat de declaraţiile martorilor P.M., S.A., I.C. şi P.M.C. cât şi actul medico-legal.
Întrucât partea vătămată a prezentat în instanţă un act medico-legal eliberat de S.M.L. Timişoara, din care rezultă că leziunile au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale şi nu se menţionează dacă viaţa i-a fost pusă sau nu în pericol, s-a solicitat instituţiei emitente să precizeze dacă i-au pus sau nu viaţa în primejdie şi dacă, în raport de natura leziunilor, acestea puteau fi produse prin cădere şi lovire de tocul metalic al uşii.
Raportul de expertiză întocmit a concluzionat că s-au reevaluat leziunile traumatice şi evoluează, iar viaţa părţii vătămate Ş.L. nu a fost pusă în primejdie.
Avizul Comisiei Superioare medico-legale precizează că, leziunile meningo-crebrale atestate şi tratamentul aplicat pledează pentru încadrarea acestora în noţiunea de punere a vieţii în primejdie.
Instanţa a considerat că fapta inculpatului care, deşi nu a urmărit moartea victimei prin folosirea unor obiecte apte a o produce, prin intensitatea leziunilor aplicate într-o zonă vitală, totuşi a acceptat şi producerea ei, constituie infracţiunea de tentativă de omor calificat, înlăturând apărarea inculpatului prin care a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, care prin Decizia penală nr. 44/ A din 5 martie 2008 a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. şi l-a condamnat pe inculpatul Ş.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5 ani.
Înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei, a fost respins ca nefondat.
Cu ocazia judecării apelului, partea vătămată Ş.L. a depus mai multe acte medicale şi examinarea R.M.N., solicitând efectuarea unei noi expertize medico-legale care să se pronunţe cu privire la numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării cât şi asupra împrejurării dacă i-au pus sau nu viaţa în primejdie.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3484 din 1 februarie 2008, I.M.L. Timişoara a concluzionat că timpul de îngrijiri medicale urmare leziunilor produse la 18 mai 2005 a fost de 25 zile, iar acestea nu i-au pus viaţa în primejdie.
Instanţa de apel a apreciat că, anterior agresiunii cu şurubelniţa, inculpatul a aplicat părţii vătămate lovituri cu o bâtă peste picioare, iar aceasta s-a dezechilibrat şi a dat cu capul de o masă aflată în atelier, leziunile create nefiind apte a-i pune viaţa în pericol.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 3484 din 1 februarie 2008 a concluzionat că partea vătămată a prezentat o afecţiune vasculară cerebrală congenitală cu simptomatologie frustă, pe fondul căreia s-a intricat un traumatism care a determinat manifestări clinice necaracteristice, a căror etiologie a fost greu de stabilit, iar leziunile nu i-au pus viaţa în primejdie.
Pe baza acestor acte, instanţa de apel a motivat că în momentul comiterii faptei, inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv posibilitatea de a ucide victima, iar obiectele folosite nu puteau produce un asemenea rezultat, astfel că infracţiunea comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
S-a criticat Decizia sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei comisă de inculpatul Ş.D., probele administrate în cauză fiind edificatoare în a aprecia că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat şi nu vătămare corporală gravă.
Noua expertiză medico-legală, efectuată la 1 februarie 2008 de I.M.L. Timişoara nu poate răsturna concluziile actelor medicale anteriore, inclusiv avizul Comisiei Superioare medico-legală ale căror concluzii sunt în sensul că leziunile produse au necesitat 60 - 65 zile îngrijiri medicale şi au pus viaţa părţii vătămate Ş.L. în primejdie.
De altfel, nu s-au prezentat acte medicale noi, care să justifice o nouă interpretare, cu excepţia unui buletin de interpretare imagistică prin rezonanţă magnetică din 18 mai 2008, care evidenţiază o hidrocefalee constituţională preexistentă traumatismului cerebral, diagnostic evidenţiat şi în expertizele anterioare.
Multiplele lovituri aplicate de inculpat părţii vătămate, cu corpuri apte a produce moartea, în zonă vitală şi cu intensitate au fost de natură a-i pune viaţa în pericol, afecţiunile preexistente fiind cauze asociate.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Decizia curţii de apel se bazează pe un raport de expertiză medico-legală nou ce consemnează aspecte deja evidenţiate în raportul de expertiză medico-legală Timişoara şi care au fost avute în vedere de comisia superioară de medicină legală care precizează că leziunile traumatice meningo-cerebrale atestate de actele medicale, precum şi tratamentul aplicat, pledează pentru încadrarea acesteia în materia juridică de punere a vieţii în primejdie, înlăturând nejustificat concluziile Comisiei superioare medico-legale.
Din examinarea cauzei, rezultă că partea vătămată a fost lovită cu un corp contondent, în zonă vitală, capul, fiindu-i produse leziuni grave, traumatism cranio-facial, contuzie cerebrală medie, edem difuz cerebral, traumatism cu fractură perete extern orbită dreapta, fractură oase proprii nazale, ce au putut fi produse prin lovituri repetate şi cu intensitate, ceea ce duce la concluzia fără echivoc, coroborat cu concluziile actelor medicale enunţate, că inculpatul, chiar dacă nu a dorit moartea victimei, a acceptat-o.
Rezoluţia pe baza căreia a acţionat inculpatul este dovedită cu elemente exterioare faptei sale, lovituri puternice, repetate, în zonă vitală, demonstrate de gravitatea leziunilor, aşa cum rezultă din actele medico-legale.
Acţionând în modul descris, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Se constată, astfel, că încadrarea juridică corectă a faptei este cea dată de prima instanţă, în tentativă de omor calificat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, va casa Decizia atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Arad, secţia penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul Ş.D.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Arad, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2308/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
