ICCJ. Decizia nr. 2004/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2004/2009
Dosar nr. 2258/117/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 144 din 11 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, a fost condamnat inculpatul N.B.C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- trafic de droguri de mare risc, infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- deţinere în vederea consumului de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 25 noiembrie 2005, I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca şi-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului penal cu numărul de mai sus în favoarea D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj.
Din actele premergătoare efectuate de lucrătorii de poliţie a rezultat că mai multe persoane, printre care şi inculpatul N.B.C. şi învinuitul N.I., oferă spre vânzare tinerilor din localităţile Cluj-Napoca, Turda şi Apahida comprimate de Ecstasy (M.D.M.A.) la preţul de 50 lei bucata.
La data de 28 noiembrie 2005 o persoană care nu a dorit să-şi decline identitatea a predat organelor de anchetă un comprimat rotund de culoare albă, neinscripţionat, despre care a afirmat că l-a primit de la inculpatul N.B.C. şi a susţinut că este o pastilă de Ecstasy (M.D.M.A.).
Comprimatul a fost supus unei constatări tehnico-ştiinţifice în L.A.F.C. din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 187324 din 28 noiembrie 2005 proba înaintată conţine ca substanţă activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (M.D.M.A.), substanţă care face parte din Tabelul anexă nr. l din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Tribunalul Cluj a admis sesizările D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj şi a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de persoanele cercetate în cauză.
Totodată, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificării persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit-o, prin ordonanţa procurorului şef serviciu din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj s-a autorizat folosirea în cauză a unui investigator acoperit din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române – D.G.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca.
În cursul urmăririi penale, inculpatul N.B.C. a declarat că, în luna decembrie 2005, a primit de la învinuitul T.I. un număr de 25 - 27 comprimate de Ecstasy (M.D.M.A.) de culoare albă având logoul P.
Inculpatul N.B.C. a precizat că a dus comprimatele de Ecstasy martorului K.J. şi l-a rugat să le păstreze, spunându-i acestuia că sunt energizante. La câteva zile, inculpatul N.B.C. i-a cerut martorului K.J. să-i aducă o parte din pastile în faţă la un bar din municipiul Cluj-Napoca.
După aproximativ două sau trei săptămâni, martorul K.J. a aflat de la martorul G.R. că este posibil ca pastilele primite spre păstrare de la inculpatul N.B.C. să fie droguri. În aceste condiţii, martorul K.J. s-a speriat şi fără să aibă certitudinea privind natura substanţelor aflate în posesia sa, l-a contactat de urgenţă pe inculpatul N.B.C. şi i-a restituit acestuia restul comprimatelor.
Ulterior, inculpatul N.B.C. s-a deplasat la domiciliul învinuitului P.M.M. situat în municipiul Cluj-Napoca şi i-a oferit spre păstrare aproximativ 20 pastile de Ecstasy. În aceeaşi zi, în localurile „C.A." şi „C." situate în municipiul Cluj-Napoca, inculpatul N.B.C. a oferit spre consum mai multe comprimate de Ecstasy învinuitului P.M.M. precum şi martorilor B.A. şi T.M.
La câteva zile, inculpatul N.B.C. i-a cerut învinuitului P.M.M. să-i aducă pastilele de Ecstasy rămase şi s-au întâlnit împreună cu martorii B.A. şi T.M. în localul „F." din municipiul Cluj-Napoca. Inculpatul N.B.C. a luat comprimatele de Ecstasy de la învinuitul P.M.M. şi a ieşit din local spunând că merge să le vândă.
În apărare, prin avocatul angajat, inculpatul N.B.C. a încercat să convingă organele judiciare că el nu este traficant de droguri de mare risc, ci doar consumator, solicitând achitarea sa.
Reţine prima instanţă că situaţia de fapt, astfel cum a fost menţionată, se probează prin declaraţiile martorilor B.A., G.l.R., T.M., K.J., P.M.M. În legătură cu acesta din urmă, instanţa de fond a procedat la citarea lui, chiar cu mandat de aducere cu însoţitor, însă aducerea sa în instanţă pentru a da declaraţie nu s-a realizat, din motive independente de instanţă, astfel încât s-a procedat la examinarea declaraţiei sale din faza de urmărire penală.
De asemenea, mai reţine instanţa de fond că în sprijinul acuzării sunt şi transcrierile convorbirilor telefonice, acestea confirmând aspectele legate de activitatea infracţională a inculpatului. Infracţiunile respective au fost comise printr-o pluralitate de acţiuni, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), căci, din probatoriul administrat, a rezultat o multitudine de procese execuţionale, fiecare cu semnificaţie penală proprie, separate în timp dar unificate datorită factorului subiectiv, care le este comun.
Instanţa de fond a remarcat faptul că inculpatul N.B.C. a fost extrem de precaut în manevrarea drogurilor (a comprimatelor respective), cunoscând bine implicaţiile activităţilor infracţionale legate de traficul de droguri, pentru a nu fi surprins de organele de poliţie cu tabletele asupra sa. Astfel, la scurt timp după ce a intrat în posesia pastilelor de esctasy, le-a predat martorului K.J., iar când acesta nu a mai vrut să le păstreze, le-a lăsat numitului P.M. Inculpatul N.B.C. s-a folosit de aceste două persoane pentru a transporta drogurile dintr-o locaţie în alta. Din întreg materialul probator a rezultat că acest inculpat a fost cel care a dispus cu privire la modul de împărţire, consum şi traficare a drogurilor.
Pornind de la aceste elemente, în opinia instanţei de fond rezultă că apărarea formulată de către inculpat, solicitându-se achitarea sa de sub orice învinuire, nu se întemeiază pe nici un element probator concret.
Se mai reţine că faţă de celelalte persoane implicate în activitatea inculpatului, acestea fiind audiate în calitate de martori, s-a procedat fie la aplicarea unei amenzi administrative, fie la neînceperea urmăririi penale.
Procedând la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor, atât pericolul generic, cât şi cel concret, în speţa de faţă fiind evident impactul social negativ al acestor fapte, persoana inculpatului, care este recidivist (prin sentinţa penală nr. 948 din 16 iulie 2003 a Judecătoriei Gherla a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare). De asemenea, instanţa a ţinut seama, strict legat de persoana inculpatului, pentru stabilirea unei pedepse juste şi obiective, de poziţia sa în faţa organelor judiciare, în sensul „disponibilităţii declarării faptelor comise, chiar dacă, în acest fel, a înţeles să-şi realizeze apărarea într-o anumită modalitate" [(în concret, a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.)].
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat, în termen legal, apel.
În motivarea apelului, apărătorul ales al inculpatului a arătat că, raportat la probele administrate, acesta, împreună cu martorul P.M.M., doar au consumat droguri, nu le-au traficat şi nu au obţinut nici un câştig. De asemenea, a arătat că în cauză s-a făcut o discriminare, în sensul că doar acesta a fost trimis în judecată, cu toate că şi martorul P.M. a săvârşit acelaşi gen de faptă. În final, apărătorul a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că lipsesc elementele laturii constitutive a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Prin Decizia penală nr. l04/ A din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În urma analizei ansamblului probator administrat în cauză, curtea de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă conformă cu probatoriul administrat. Astfel, se constată că inculpatul, în perioada noiembrie-decembrie 2005, prin acte materiale repetate, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a deţinut, consumat, vândut sau oferit spre consum un număr de aproximativ 25 - 27 comprimate de extasy mai multor persoane. Această stare de fapt este dovedită prin declaraţiile martorilor B.A., G.I.R., T.M., K.J., P.M.M., T.I., T.V.C., N.I., declaraţiile inculpatului, care recunoaşte deţinerea şi consumul de droguri, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 187324 din 28 noiembrie 2005 întocmit de L.A.F.C. din cadrul I.G.P.R.
În opinia instanţei de apel, apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu ar fi traficat droguri, că martorul P.M. este cel care a deţinut şi oferit acele pastile martorelor B.A. şi T.M. nu pot fi avute în vedere, fiind înlăturate de întregul probatoriu administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că, după audierea inculpatului de către instanţa de apel, s-a procedat la audierea martorului P.M., care a reluat în depoziţia sa aspecte învederate de către inculpat, însă în condiţiile în care, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestui martor, considerându-se îndeplinite cerinţele art. 181 C. pen. Or, reţine instanţa de apel, din cele menţionate anterior, şi raportat la faptul că inculpatul este prieten cu martorul P.M., se poate aprecia justificat ca nefiind relevantă declaraţia acestui martor, declaraţie evident subiectivă şi care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, probe din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatului.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- inculpatul a fost prezent personal la judecarea cauzei în primă instanţă (dezbateri), fiind asistat de apărător ales;
- cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de instanţa de fond şi de instanţa de apel;
- în recurs, inculpatul a depus, personal, 2 cereri de amânare a judecării recursului pentru motive de apărare;
- la cererea inculpatului şi a apărătorului său ales, Înalta Curte a amânat de 4 ori judecarea recursului.
Motivele de recurs, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., expuse oral, cu ocazia dezbaterilor, sunt menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri, la dosar nefiind depuse motive scrise de recurs.
Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.
Apărătorul ales al inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel.
Apărătorul ales, fără a contesta, în esenţă, situaţia de fapt, a susţinut că drogurile nu erau destinate vânzării, ci doar consumului propriu.
Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător înlăturarea acestei apărări prin coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, Înalta Curte însuşindu-şi argumentele expuse în cele două hotărâri atacate şi apreciind ca nefiind necesară reiterarea acestora.
Înalta Curte mai constată, pe cale incidenţă cu privire la situaţia de fapt, că în favoarea inculpatului a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu motivarea că acesta a fost de acord să dea declaraţii în faţa organelor judiciare, circumstanţă care a avut ca efect reducerea pedepselor sub minimul special.
În consecinţă, cazul de casare menţionat nu este incident în cauză, susţinerile apărătorului constituind o alegaţie, în cursul expunerii şi argumentării acestui caz de casare nefiind relevată, în concret, existenţa unei erori grave în stabilirea situaţiei de fapt, respectiv o neconcordanţă între faptele reţinute de instanţe şi probatoriul administrat.
2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi condamnat, sunt sancţionate cu închisoare de la 10 la 20 de ani, respectiv, închisoare de la 2 la 5 ani.
Inculpatul a săvârşit infracţiunile în condiţii şi împrejurări de natură, potrivit legii penale, de a atrage agravarea răspunderii penale: recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); forma continuată a infracţiunii, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); concursul de infracţiuni, prevăzut de art. 33 C. pen.
Chiar în aceste condiţii, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. (în opinia instanţei aceasta constând în „poziţia sa în faţa organelor judiciare, în sensul disponibilităţii declarării faptelor comise") şi, observând caracterul facultativ al efectelor circumstanţelor agravante şi a stărilor de agravare, a dat eficienţă juridică numai circumstanţei atenuante.
Din fişa de cazier rezultă existenţa a 7 sentinţe de condamnare la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211, art. 208 – art. 209, art. 321, art. 239, art. 197, art. 201 C. pen.
Scopul pedepsei aplicate, prevăzut de art. 52 C. pen., este realizabil numai în condiţiile executării efective a acestora, fiind asigurată în acest mod proporţionalitatea dintre pedeapsa aplicată şi, respectiv, gravitatea faptelor şi datele personale ale inculpatului, astfel cum acestea au fost expuse anterior, starea de recidivă excluzând, de altfel, posibilitatea legală de aplicare a modalităţilor neprivative de libertate pentru executarea pedepsei.
În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că nu este justificată critica referitoare la pedeapsa aplicată, sub ambele aspecte: cuantum şi modalitate de executare, aceasta fiind individualizată pe de o parte, prin aplicarea circumstanţei atenuante, iar pe de altă parte, prin aplicarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul celor deja menţionate.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 201/2009. Penal → |
|---|
