ICCJ. Decizia nr. 201/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 201/2009
Dosar nr. 7613/120/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373 din 4 iulie 2008, Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 73 lit. d) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.V., la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă, durata arestului preventiv.
S-a luat act că partea vătămată S.N. nu s-a constituit parte civilă.
S-a confiscat cuţitul corp delict, folosit de inculpat la săvârşirea faptei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, în seara de 30 noiembrie 2007, victima G.L. a pătruns în încăperea în care inculpatul dormea împreună cu trei copii, trezindu-l din somn şi provocând scandal.
A mai reţinut că victima a exercitat violenţe faţă de inculpat, lovindu-l cu pumnul şi încercând să-l strângă de gât şi în aceste condiţii inculpatul a luat un cuţit din apropiere şi a aplicat o lovitură în partea stângă a toracelui victimei, care a decedat în scurtă vreme.
Instanţa a motivat că raportul de autopsie medico-legal nr. 244 din 3 decembrie 2007 întocmit de S.M.L. Târgovişte, a concluzionat că moartea lui G.L. a fost violentă şi s-a datorat şocului hipovolemic datorat unei masive hemoragii interne, consecinţă a unei plăgi tăiate, penetrante toracice stânga cu interesare cardiacă a ventriculului stâng; leziunea de violenţă s-a putut produce cu corp tăietor-înţepător, având caracteristicile de corp delict prezentat, iar lovitura a putut fi aplicată din faţă, poziţie în care victima şi agresorul se aflau în ortostatism, faţă în faţă.
Instanţa fondului a motivat că la cercetarea judecătorească inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei de lovire cu cuţitul a victimei în condiţiile în care aceasta, fiind în stare de ebrietate, a exercitate violenţe pe fondul unei mai vechi stări conflictuale, recunoaştere care se coroborează cu celelalte probe, respectiv declaraţiile martorilor C.I.D., M.G., C.N., martori direcţi ai incidentului.
Declaraţiile martorilor, reţine instanţa, relevă că reacţia inculpatului de lovire a victimei cu cuţitul, s-a datorat împrejurării că anterior, aceasta a exercitat grave violenţe asupra făptuitorului inculpat.
Prin urmare, a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Instanţa fondului a reţinut că, condiţiile în care inculpatul a comis fapta se încadrează în circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar atitudinea sinceră reprezintă circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 C. pen.
În rezolvarea laturii civile, instanţa fondului a luat act că S.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin Decizia penală nr. 134 din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul inc. M.I.V., care a criticat hotărârea fondului pentru omisiunea de a fi reţinut că a comis fapta în condiţiile legitimei apărări determinată de faptul că victima a pătruns fără drept în locuinţa sa, unde l-a atacat cu lovituri de pumni şi picioare, în timp ce se afla în pat şi a încercat să-l sugrume.
Inculpatul a mai susţinut că a ripostat atacului victimei cu exces, justificat de temerea de panică pe care a simţit-o în acele momente.
Prin urmare, a cerut curţii de apel aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare şi art. 10 lit. e) C. proc. pen.
În subsidiar, apelantul a cerut aplicarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti mai sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârile pentru nereţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., şi art. 44 C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
În referire la legitima apărare, în mod corect instanţa curţii de apel a reţinut că după ce victima G.L. a intrat în cameră, inculpatul a aprins lumina, iar între cele două părţi a avut loc o discuţie, în cursul căreia victima i-a reproşat inculpatului purtarea agresivă cu soţia sa, soră cu victima, cei doi fiind cumnaţi, şi abia ulterior discuţia a degenerat în aplicarea loviturilor cu pumnii şi picioarele aplicate de victimă inculpatului.
Probele minuţios analizate de instanţe au relevat că soţia inculpatului M.G. a intervenit şi l-a tras pe fratele său, victimă, de pe inculpat, încercând să-l scoată din încăpere.
În acest timp, inculpatul a lovit victima cu cuţitul.
În mod expres, martora a declarat că în momentul lovirii cu cuţitul, victima încetase agresiunea asupra inculpatului, soţ al martorei.
În acelaşi sens a declarat şi inculpatul în cursul urmăririi penale, declaraţia inculpatului şi a soţiei sale coroborându-se cu declaraţia martorei C.I.D.
În contextul acestei situaţii relevate de probe, agresiunea inculpatului apare ca o replică şi nicidecum o acţiune de natură a curma un atac direct şi imediat, ceea ce face ca dispoziţiile art. 44 C. pen., să nu fie aplicabile în cauză.
În mod temeinic instanţa apelului a respins aplicarea prevăzută art. 44 alin. (2)1 C. pen., motivând că pătrunderea victimei în camera din imobilul locuit în comun de cele două familii (ale victimei şi inculpatului) nu a avut loc prin violenţă, viclenie, efracţie sau asemenea mijloace. Inculpatul a fost trezit din somn de către victimă şi concubina acestuia, însă înainte de declanşarea conflictului fatal, părţile au stat de vorbă, astfel încât, inculpatul a realizat că persoanele care au intrat în cameră sunt rudele soţiei sale, persoane pe care le cunoştea şi le accepta în domiciliu.
Aşa fiind, în mod corect instanţa apelului a respins aplicarea legitimei apărări, cauză care împiedică caracterul penal al faptei.
În raport însă de împrejurările concrete în care s-a comis omorul, Înalta Curte observă că, victima a contribuit într-o mare măsură la acţiunea violentă a inculpatului soldată cu decesul victimei, prin pătrunderea intempestivă în timp ce inculpatul se odihnea şi prin acţiunile agresive ale victimei îndreptate împotriva inculpatului.
Curtea mai reţine atitudinea constant sinceră a inculpatului, faţă de faptele comise.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că este necesar a se da o mai largă apreciere circumstanţelor atenuante legale şi judiciare din prezenta cauză, astfel încât, pedeapsa aplicată să fie redusă mai accentuat, pentru ca aceasta să nu poată fi apreciată excesivă în raport de prevederile art. 52 C. pen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul inculpatului, va casa Decizia şi în parte sentinţa, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani la 4 ani închisoare şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Se va computa din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.I.V. împotriva deciziei penale nr. 134 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în totalitate Decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 373 din 4 iulie 2008 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia penală şi rejudecând:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b), a art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 noiembrie 2007, la 23 ianuarie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2004/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2034/2009. Penal → |
|---|
