ICCJ. Decizia nr. 2162/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2162/2009
Dosar nr. 7356/2/200.
Şedinţa publică din 9 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei privind transferarea persoanei condamnate S.G. pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani şi 1 zi închisoare într-un penitenciar din România.
A recunoscut sentinţa nr. 461/2005 din 08 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Provincial din Madrid - Secţiunea a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 emis de aceeaşi instanţă prin care persoana condamnată S.G., a fost condamnată la o pedeapsă de 11 ani şi 1 zi închisoare.
A dedus din perioada arestului preventiv începând cu data de 21 iulie 2004 până la 16 decembrie 2005.
A dispus transferarea persoanei condamnate S.G., pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani şi 1 zi închisoare, într-un penitenciar din România.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică întrucât a încălcat prevederile art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind condiţiile transferării persoanelor condamnate.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoaşterea sentinţei nr. 461/2005 din data de 08 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Provincial din Madrid - Secţiunea a II-a şi transferarea persoanei condamnate S.G. pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani şi o zi închisoare într-un penitenciar din România, cerere formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că prin sentinţa nr. 461/2005 din data de 08 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Provincial din Madrid - Secţiunea a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 emis de aceeaşi instanţă a fost condamnat cetăţeanul român S.G., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea delictului de agresiune sexuală, în forma tentative, prevăzut de art. 180 alin. (1) pct. 5 C. pen. spaniol, raportat la art. 178, art. 179, art. 16 şi art. 62 C. pen. spaniol, 4 ani şi o zi închisoare pentru săvârşirea delictului de avort, prevăzut de art. 144 C. pen. spaniol şi amendă de 2 luni cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru comiterea infracţiunii penale de leziuni, prevăzută de art. 617 alin. (1) C. pen. spaniol, susnumitul având în final de executat pedeapsa de 11 ani şi 1 zi închisoare, pedeapsă ce s-a stabilit potrivit sistemului cumulului aritmetic al pedepselor.
De asemenea, din documentele transmise de autorităţile judiciare spaniole rezultă că faţă de numitul S.G. s-au reţinut dispoziţiile art. 53 alin. (3) C. pen. spaniol, dispoziţii potrivit cărora „pentru neplata amenzii de două luni cu o cotă zilnică de 6 Euro nu se mai aplică răspunderea penală subsidiară cu închisoarea deoarece susnumitul a fost condamnat la pedeapsa superioară de 5 ani".
Potrivit înscrisului privind stadiul executării, numitul S.G. a fost arestat preventiv începând cu data de 21 iulie 2004, executarea pedepsei aplicată faţă de susnumit încetează la data de 19 iulie 2015 iar în prezent este încarcerat în Penitenciarul din Topas.
În fapt, s-a reţinut că la data de 21 iulie 2004, în jurul orei 10,30, numitul S.G. prin violenţe fizice şi ameninţare cu un cuţit a încercat să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată care, în urma agresiunilor, a suferit un avort, precum şi leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.
Faptele reţinute în sarcina condamnatului S.G. au corespondent în legislaţia penală română îndeplinind condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.
Astfel, faptele reţinut în sarcina persoanei condamnate S.G. de către autorităţile judiciare spaniole realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de viol, prevăzut de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., provocare ilegală a avortului, prevăzută de art. 185 alin. (2) C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. român, privind concursul de infracţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. în cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 6 alin. (2) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983, se constată că prin sentinţa nr. 461/2005 din 08 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Provincial din Madrid – Secţiunea a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006, emis de către aceeaşi instanţă, numitul S.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea delictului de agresiune sexuală, în forma tentativei, prevăzut de art. 180 alin. (1) pct. 5 C. pen. spaniol, raportat la art. 178, art. 179, art. 16 şi art. 62 din acelaşi cod, 4 ani şi o zi închisoare, pentru săvârşirea delictului de avort, prevăzut de art. 144 C. pen. spaniol şi o amendă de 2 luni cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru comiterea infracţiunii penale de leziuni, prevăzută de art. 617 alin. (1) C. pen. spaniol, susnumitul având, în final, de executat pedeapsa de 11 ani şi 1 zi închisoare, pedeapsă ce s-a stabilit potrivit sistemului cumulului aritmetic al pedepselor.
De asemenea, din documentele transmise de autorităţile judiciare spaniole rezultă că faţă de numitul S.G. s-au reţinut dispoziţiile art. 53 alin. (3) C. pen. spaniol, dispoziţii potrivit cărora „pentru neplata amenzii de două luni cu o cotă zilnică de 6 Euro nu se mai aplică răspunderea penală subsidiară cu închisoarea, deoarece susnumitul a fost condamnat la pedeapsa superioară de 5 ani".
Potrivit înscrisului privind stadiul executării, numitul S.G. a fost arestat preventiv începând cu data de 21 iulie 2004, executarea pedepsei aplicată faţă de susnumit încetează la data de 19 iulie 2015 iar, în prezent, este încarcerat în Penitenciarul Topas.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 21 iulie 2004, în jurul orei 10,30 numitul S.G., prin violenţe fizice şi ameninţare cu un cuţit, a încercat să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată, care în urma agresiunilor, a suferit un avort, precum şi leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului S.G. au corespondent în legislaţia penală română, îndeplinind condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea inculpatului.
Astfel, faptele reţinute în sarcina numitului S.G. de către autorităţile judiciare spaniole realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de tentativă de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., provocarea ilegală a avortului, prevăzută de art. 185 alin. (2) C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, conform certificatului de legislaţie aplicabilă în cauză.
Totodată, rezultă că în cauză sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în dispoziţiile art. 129 lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004, modificată, în sensul că, numitul S.G. este cetăţean român şi are domiciliul în România, conform adreselor nr. 252137 din 22 octombrie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor nr. 3232939 din 23 octombrie 2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte, hotărârea de condamnare a susnumitului este definitivă, potrivit ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Provincial din Madrid - Secţiunea a II-a, iar la data de 28 martie 2007, numitul S.G. şi-a manifestat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei, conform declaraţiei transmisă de autorităţile judiciare spaniole, la data primirii cererii de transferare susnumitul având de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei.
La data de 28 martie 2007, persoana condamnată şi-a dat consimţământul în vederea transferării în Penitenciarul Topas, precum şi împrejurarea că acesta mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale.
Ulterior, Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală, cu adresa nr. 81824/SM/2007 din 26 noiembrie 2008 a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti copia infogramei nr. 4043 din 04 noiembrie 2008 a Ambasadei României la Madrid, din care rezultă faptul că persoana condamnată nu mai doreşte să fie transferată în România.
Condiţiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată trebuie îndeplinite cumulativ, în caz contrar transferarea nu poate avea loc.
Potrivit art. 129 lit. d) din legea mai sus menţionată, transferul trebuie consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta sau starea psihică a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este.
Întrucât se constată că persoana condamnată a retractat consimţământul dat la 28 martie 2007 în vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani şi 1 zi închisoare într-un penitenciar din România, transferarea nu mai poate fi dispusă de către statul de executare întrucât nu mai sunt îndeplinite condiţiile transferării stipulate în dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Va casa sentinţa penală nr. 309 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi rejudecând va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Totodată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 309 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind persoana transferabilă S.G.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 214/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2167/2009. Penal → |
|---|
