ICCJ. Decizia nr. 2167/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2167/2009
Dosar nr. 4301/110/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 646/D din 20 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, în Dosar nr. 4301/110/2007,
În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpata M.D.F. din infracţiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi tentativă la trafic de persoane prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, în consecinţă;
În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/82001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane a fost condamnată inculpata M.D.F.(fiica lui I. şi R., născută la data de 4 septembrie 1980 în oraşul Buhuşi, domiciliată în comuna Balcani, sat Frumoasa, judeţul Bacău, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (parte vătămată D.I.).
În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată a fost condamnată inculpata M.D.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare (părţi vătămate C.V.R. şi M.M.).
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsă rezultantă : 2 ani închisoare.
În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane a fost condamnat inculpatul N.L.(fiul lui A.R. şi A.L., născut la data de 8 aprilie 1974 în localitatea K., Albania, rezident în Italia, în oraşul Jesolo, Via Pirami nr. 1, paşaport Z, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată D.I.).
În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de persoane, a fost condamnat inculpatul N.L. la pedeapsa de 8 luni închisoare (victima C.V.R.).
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsă rezultantă: 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor rezultante de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor pe durata termenului de încercare de 4 ani pentru fiecare inculpat calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b) C. pen., a cărei executare s-a suspendat de drept conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa închisorii pentru fiecare inculpat durata reţinerii şi arestarea preventivă de la data de 14 mai 2007 şi până la zi.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaţilor.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi a art. 998 şi art. 1003 C. civ. s-au admis, în parte, pretenţiile civile formulate de partea civilă D.I. şi, în consecinţă:
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 1500 euro către partea civilă D.I. cu titlu de daune morale.
S-a constatat că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că persoana vătămată C.V.R. nu s-a constituit parte civilă şi nu a participat în procesul penal în calitate de parte vătămată.
Pentru a se pronunţa astfel, în esenţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.D.F., că, în luna ianuarie 2007, împreună cu inculpatul N.L. – cetăţean albanez – au recrutat prin înşelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obţinerii unui loc de muncă în străinătate, pe partea vătămată D.I., căreia i-au asigurat transportul până în Bologna, Italia, iar la destinaţie au preluat-o, cazat-o şi obligat-o să se prostitueze, partea vătămată reuşind să-şi asigure scăparea prin fugă, înainte de a se realiza exploatarea sa efectivă.
S-a mai reţinut, de asemenea, că la sfârşitul verii – începutul toamnei anului 2005, inculpata M.D.F., cu sprijinul numitei D.M. a recrutat prin înşelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obţinerii unui loc de muncă în străinătate, pe partea vătămată M.M., în vârstă de 23 ani, căreia ulterior, în cursul lunii noiembrie 2005, cu ajutorul numitului S.T. i-a asigurat transportul până în Italia, iar la destinaţie, a preluat-o, cazat-o şi a obligat-o să se prostitueze, iar la refuzul acesteia, a abandonat-o în stradă.
În aceste împrejurări, partea vătămată a suferit o depresie şi a avut o tentativă de suicid, nereuşită însă ca urmare a intervenţiei autorităţilor judiciare italiene care au internat-o în spitalul din Bologna, iar după ameliorarea stării psihice aceasta a revenit în ţară.
În fine, s-a mai reţinut în sarcina inculpatei M.D.F. că, în cursul lunii august 2005, împreună cu inculpatul N.L., prin înşelăciune, folosind aceeaşi metodă a promisiunii obţinerii unui loc de muncă în străinătate au încercat să o recruteze pe partea vătămată C.V.R., în vârstă de 21 ani, în vederea transferării sale în Italia, în scopul exploatării sexuale, activitate care nu şi-a produs efectul ca urmare a răzgândirii părţii vătămate.
Prima instanţă a stabilit că faptele inculpatei M.F. de a încerca împreună cu inculpatul N.L. recrutarea părţii vătămate C.R. şi de a recruta singură pe victima M.M. într-o perioadă scurtă de timp şi prin aceleaşi procedee, cu ocazia aceleiaşi vizite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ca urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M. din infracţiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi tentativă la această infracţiune (privind pe victimele M.M. şi C.R.) într-o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere că prin modalitatea de comitere şi urmările produse traficul de persoane a prezentat un grad de pericol social mult diminuat, dar şi faptul că inculpata nu are antecedente penale şi avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, astfel că a reţinut în favoarea acesteia circumstanţe atenuante.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi cei doi inculpaţi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Cât priveşte apelul declarat de Parchet cu privire la inculpatul N.L., precum şi apelul declarat de inculpatul N. instanţa a dispus disjungerea, fixând termen separat pentru soluţionarea acestora.
Prin Decizia nr. 46 din 24 martie2009 Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 646/D din data de 20 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4301/110/2007, numai în ceea ce o priveşte pe inculpata M.D.F., referitor la soluţionarea laturii penale.
A desfiinţat sentinţa penală apelată sub aceste aspecte, a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:
În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă din ianuarie 2007, parte vătămată D.I., a condamnat pe inculpata M.D.F. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o durată de 1 an şi 6 luni.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de persoane, parte vătămată M.M. şi persoana vătămată C.V.R., a condamnat pe inculpată la pedeapsa principală de 3 ani şi 3 luni închisoare şi a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale, aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani şi 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 35 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
A stabilit pedeapsă rezultantă de executat – pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada executată prin reţinere şi arest preventiv de la data de 14 mai 2007 la 20 decembrie 2007.
A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales, atât la prima instanţă, cât şi la instanţa de apel.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – inculpată M.D.F. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanta-inculpată să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Instanţa de control judiciar a concluzionat că, din materialul probator administrat în cauză a rezultat, dincolo de orice dubiu, că toate părţile vătămate în momentul recrutării se aflau într-o situaţie socio-economică specială, că erau persoane tinere, lipsite de venituri dar şi de experienţă, având în vedere pregătirea lor şi mediul din care provin, încântate de oportunitatea obţinerii unor salarii mult peste cele pe care le-ar fi putut realiza în România, aspecte speculate de inculpaţi.
A mai rezultat, de asemenea, că activitatea de inducere în eroare a victimelor de către inculpaţi a constat în prezentarea inculpatului N.L. ca „patron" şi „om de afaceri" în Italia şi în falsele promisiuni privind locuri de muncă bine plătite şi condiţii de muncă şi cazare gratuite.
Instanţa de apel a mai reţinut că din modul de concepere şi organizare a activităţii infracţionale a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii au urmărit să obţină realizarea unor venituri din exploatarea sexuală a persoanelor recrutate, atâta vreme cât după ce victimele ajungeau la destinaţie, preluate fiind de inculpaţi, aceştia le aduceau la cunoştinţă că trebuie să practice prostituţia pentru ca ei să-şi recupereze cheltuielile avansate pentru deplasarea părţilor vătămate în Italia, cazarea şi hrana acestora şi chiar pentru ca ei să obţină profit.
Sub aspectul încadrării juridice dată faptelor instanţa de apel a constatat, că prima instanţă a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice, iar sub aspect subiectiv că probele administrate în cauză au evidenţiat intenţia directă a inculpatei M.D.F. care a prevăzut şi urmărit producerea rezultatului socialmente periculos al faptelor.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatei s-a apreciat că prima instanţă nu a acordat eficienţă cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că în raport de infracţiunile comise, de periculozitatea acestora, pedepsele atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare a rezultantei nu au fost just individualizate, impunându-se majorarea acestora, dar şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata M.D.F., care însă nu a invocat motivele de casare.
Deşi inculpata recurentă a fost legal citată la adresa indicată, la care dealtfel, a fost citată şi în apel, când a primit personal citaţia şi a semnat dovada de îndeplinire a procedurii (fila 112), nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi formula apărările.
În susţinerea recursului inculpatei, apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor personale.
Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.
Examinând hotărârile atacate, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport de critica invocată cât şi din oficiu în limitele impuse de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţele au stabilit o situaţie de fapt corectă bazată pe probele administrate în cauză, din coroborarea cărora a rezultat fără dubiu vinovăţia inculpatei în săvârşirea faptelor, just calificate din punct de vedere juridic.
Cât priveşte pedepsele aplicate se constată, de asemenea, că instanţa de apel a procedat corect redozând pedepsele stabilite de prima instanţă sub aspectul cuantumului şi a înlăturat justificat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, apreciindu-se că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins fără executarea pedepsei.
Într-adevăr, pericolul social ridicat al faptelor comise de recurenţi, dar şi circumstanţele personale ale inculpatei, nesinceritatea manifestată de aceasta, persistenţa infracţională de care a dat dovadă, caracterul continuat al infracţiunii sunt elemente care se impuneau a fi avute în vedere şi care au justificat aplicarea de către instanţa de control judiciar a unor pedepse mai severe şi executarea prin privare de libertate a pedepsei rezultante.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpata M.D.F. apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.D.F. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze Minori şi familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpată şi sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata partea vătămată M.M. şi intimata parte civilă D.I., se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2162/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2186/2009. Penal → |
|---|
