ICCJ. Decizia nr. 214/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 214/2009
Dosar nr. 594/46/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101/ F din 24 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.G. împotriva ordonanţei nr. 456/P/2007 din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
S-a reţinut că petiţionarul a formulat plângere împotriva făptuitorilor T.G., comisar de poliţie în cadrul I.P.J. Vâlcea şi V.I., executor judecătoresc, precum şi faţă de alţi făptuitori, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Ulterior, printr-un memoriu trimis prin poştă, petiţionarul a solicitat să se efectueze cercetări şi faţă de T.T., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, tot pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petiţionarul a arătat că este nemulţumit de actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc, precum şi de actele premergătoare efectuate de organele de anchetă în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Prin ordonanţa nr. 456/P/2007 din 28 mai 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru infracţiunile ce au fost precizate cu prilejul audierii de petiţionar. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti, pentru efectuarea de cercetări faţă de numiţii L.I. ş.a. şi P.C.
Ordonanţa a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluţia din 1 iulie 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva acesteia.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a respins, ca neîntemeiată, prin sentinţa penală nr. 101/ F din 24 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţinându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimaţii au săvârşit infracţiunile reclamate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul I.G., arătând că este nemulţumit de soluţia pronunţată, intimaţii împotriva cărora a formulat plângere fiind vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reclamate, iar împotriva unor făptuitori nici procurorul de caz şi nici instanţa nu s-au pronunţat.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe, în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte reţine că, întemeiat, prin rezoluţia atacată s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi, întrucât aceştia şi-au îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracţiunile reclamate nu există.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Decizia civilă nr. 195/2007 a Tribunalului Vâlcea s-a admis recursul declarat de către P.C. împotriva sentinţei civile nr. 531 din 26 septembrie 2006 a Judecătoriei Bălceşti, petiţionarul I.G. fiind obligat sa-i respecte acestuia dreptul de proprietate şi posesia asupra unui teren situat în punctul „Acasă" de pe raza comunei Grădiştea. De asemenea, s-a mai dispus obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor de judecată.
În baza acestei hotărâri judecătoreşti ce a fost investită cu formulă executorie, executorul judecătoresc V.I. a încheiat, la 12 iulie 2007, un proces verbal de punere în posesie a numitului P.C. şi a instituit şi o poprire asupra pensiei petiţionarului pentru recuperarea sumelor datorate de acesta creditorului său.
Cererile promovate ulterior de petiţionar, respectiv suspendarea provizorie a executării silite şi contestaţia la executare au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti, astfel că, în mod legal şi temeinic s-a constat că acuzele aduse executorului judecătoresc sunt nefondate, infracţiunile reclamate neexistând.
Totodată, prin rezoluţia nr. 683/P/2007 din data de 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie B.D., N.I. şi D.B., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 217 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă de procurorul ierarhic superior.
În cauză s-a constat că nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către magistratul T.T., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi intimatul T.G., comisar de poliţie în cadrul I.P.J. Vâlcea, legat de instrumentarea dosarului nr. 683/P/2007.
Din aspectele mai sus expuse reiese fără putinţă de tăgadă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, potrivit dispoziţiilor legale, astfel încât faptele pentru care petiţionarul a formulat plângere nu există.
Este de observat că prin ordonanţa atacată s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la alţi făptuitori, astfel că nemulţumirea petiţionarului că plângerea sa nu a primit o rezolvare integrală este, de asemenea, nefondată.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 101/ F din 24 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2162/2009. Penal → |
|---|
