ICCJ. Decizia nr. 2173/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2173/2009
Dosar nr. 566/42/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 23 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A. Inoteşti împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2008 din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinându-se ordonanţa atacată.
A fost obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin ordonanţa nr. 444/P din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. În temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.V., S.V., A.E., procurori şi faţă de M.A., S.V., R.D. şi P.A.P., judecători, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 272, art. 289 şi art. 291 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea efectuării de cercetări faţă de făptuitorii R.S. şi D.C., agenţi de poliţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 272, art. 289 şi respectiv art. 291 C. pen.
Pentru a dispune astfel s-a reţinut pe baza actelor dosarului că persoana vătămată S.A. Inoteşti. prin reprezentantul legal a formulat la data de 20 august 2007 plângere penală împotriva făptuitorilor sus-arătaţi şi pentru faptele menţionate.
La data de 29 august 2007 aceeaşi persoană vătămată a formulat o nouă plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunilor respective, faţă de făptuitorii R.S., agent de poliţie în cadrul postului de poliţie Colceag judeţul Prahova, precum şi faţă de M.V. S.V., A.E., M.A., S.V., R.D. şi P.A.P., procurori şi respectiv judecători.
Dată fiind legătura dintre cele două cauze menţionate prin rezoluţia din 13 mai 2008 s-a dispus conexarea acestora.
În prima plângere formulată, D.M., reprezentantul persoanei vătămate a susţinut că în mod greşit agentul de poliţie D.C. a propus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi făptuitori pentru săvârşirea unor fapte de natură penală în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, propunere ce a fost confirmată în mod nelegal şi netemeinic de către procurorul M.V.
În cea de a doua plângere, persoana vătămată a susţinut că toţi făptuitorii se fac vinovaţi de săvârşirea unor fapte penale legate de modul în care au fost soluţionate dosarele respective.
Procurorul a constatat că în sarcina făptuitorilor nu se poate reţine săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile sesizate de persoana vătămată, deoarece magistraţii, procurorii şi judecătorii au soluţionat dosarele ce le-au fost repartizate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi pe baza actelor aflate în dosarele respective, aşa încât faptele pentru care s-a formulat plângere împotriva acestor magistraţi nu există.
Împotriva ordonanţei s-a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 965/11/2/2008 din 11 iunie 2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Petenta - parte vătămată a formulat în continuare plângere împotriva ordonanţei parchetului de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 278/1 C. proc. pen., arătând că în mod nejustificat s-a dispus această măsură de către procuror.
În susţinerea plângerii sale, reprezentantul persoanei vătămate a arătat că în cauză este vorba despre o bandă de hoţi care dau soluţii nelegale, falsifică dosarul de cercetare penală, iar plângerile nu sunt înregistrate şi soluţionate separat.
A mai susţinut petentul că, în loc să apere avuţia ţării şi a cooperativelor, au fost distruse economia şi industria, că legile sunt împotriva Constituţiei, persoanele respective devenind miliardare.
A solicitat instanţei ataşarea altor dosare aflate la Parchetul de pe lângă Judecătoria MiziI la Judecătoria Mizil, precum şi la Tribunalul Prahova.
Prima instanţă a constatat că în mod legal şi corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere plângere penală, deoarece faptele arătate în plângere nu există.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara, fără a preciza motivele de recurs.
Examinând sentinţa atacată din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce priveşte activitatea magistraţilor, Curtea reţine cu valoare de principiu faptul că atribuţiile de serviciu ale acestora se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, petentul a formulat o plângere penală împotriva intimaţilor care, în calitate de procurori, respectiv judecători, i-au soluţionat în mod nefavorabil diferite cauze, fiind vorba în realitate de critici ce se circumscriu căilor de atac împotriva respectivelor soluţii, pe care petentul le putea exercitat în condiţiile legii.
În mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, precum şi de către instanţa de fond, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor menţionate de petentă, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti împotriva sentinţei penale nr. 23 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2251/2009. Penal → |
|---|
