ICCJ. Decizia nr. 2218/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2218/200.

Dosar nr. 4855/1/200.

Şedinţa publică din 11 iunie 2009

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin încheierea din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 114/36/2009, în baza art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului M.Ş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 367 din 23 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri faţă de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.Ş. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Prin sentinţa penală nr. 367 din 23 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul 2724/88/2008, în baza art. 174 -176 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.Ş. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 176 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că, în noaptea de 9/10 octombrie 2008, aflându-se în comuna Peceneaga, jud Tulcea, prin utilizarea unor corpuri contondente, i-a aplicat multiple lovituri numitului A.G., provocându-i leziuni care au condus la decesul acestuia.

Împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat apel inculpatul M.Ş., cauza formând obiectul dosarului nr. 114/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

La termenul din 26 mai 2009, fixat pentru judecarea apelului declarat de inculpat, instanţa de control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului M.Ş., pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c). Conform textului invocat , o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.

Astfel, potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

În prezenta cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat corect că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului M.Ş.

Astfel, sunt îndeplinite în continuare condiţiile cumulative impuse de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din acelaşi cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, în sensul că în sarcina acestuia s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este evidenţiat atât de gravitatea deosebită a faptei reţinute în sarcina inculpatului, circumstanţele reale ale comiterii acesteia, urmarea produsă, cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de omor, astfel că lăsarea inculpatului în libertate poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi de neîncredere în actul de justiţie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Ş. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 114/36/2009.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Ş. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 114/36/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2218/2009. Penal