ICCJ. Decizia nr. 2201/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2201/2009
Dosar nr. 4904/1/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3005/3/2008 (1146/2009), în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului U.M.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului continuă să subziste şi la momentul procesual dat, fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 143 şi 148 lit. a) şi f) C. proc. pen.: există indicii temeinice şi probe care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei de care este acuzat, modul de săvârşire a acesteia şi urmările produse, persoana inculpatului care este recidivist.
În consecinţă, constatând că pentru buna desfăşurare a procesului se impune, în continuarea, privarea de libertate a inculpatului, instanţa a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.M., solicitând admiterea, casarea încheierii atacate şi punerea sa în libertate, arătând că la data comiterii faptei se afla în străinătate, unde s-a dus să lucreze.
Examinând hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 505/P/2008 din 4 august 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul U.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în seara de 3 februarie 2008, într-un restaurant, în urma unui conflict spontan, l-a lovit cu cuţitul pe B.V., cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Reţinând această stare de fapt, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 372 din 2 aprilie 2009, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare, menţinându-i starea de arest preventiv.
La primul termen de judecată a apelului declarat de inculpat, Curtea de Apel Bucureşti a verificat din oficiu legalitatea şi temeinicia menţinerii arestului preventiv, constatând, în mod just, că privarea de libertate a inculpatului se impune a fi continuată.
În sarcina recurentului inculpat se reţine săvârşirea unei infracţiuni contra vieţii, cu un potenţial mare de pericol social, în condiţiile în care statutul său judiciar este acela de recidivist, condamnat pentru infracţiuni de furt calificat şi corupţie sexuală, persoană asupra căreia sancţiunile aplicate pentru încălcarea legii penale nu au avut efectul scontat de legiuitor şi de societate.
De asemenea, în sarcina inculpatului se reţine că s-a sustras urmăririi penale, împotriva sa emiţându-se un mandat de arestare preventivă în lipsă, act care a fost pus în executare la data de 16 mai 2008, când a fost depistat de organele de poliţie la frontiera ţării.
Lăsarea în libertate a unei persoane condamnate într-un prim ciclu procesual pentru o infracţiune de violenţă, cu statutul judiciar arătat mai sus, periclitează şi perturbă ordinea socială firească şi siguranţa cetăţenilor, determinând sentimente de teamă şi neîncredere ale acestora în organele statului şi a instituţiei respectului faţă de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a reţinut că temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, neimpunându-se revocarea măsurii preventive.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 30051/3/2008 (1146/2009).
Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3920/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2209/2009. Penal → |
|---|
