ICCJ. Decizia nr. 2140/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2140/2009
Dosar nr. 4776/1/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din 26 mai 2009, a dispus, printre altele, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul S.Z.
Pentru a se da această soluţie, s-a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Măsura arestării inculpatului este legală şi se justifică, întrucât cerinţa inclusă în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., poate fi considerată existentă, cât timp se demonstrează pe bază de indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Textul de lege menţionat se referă la două condiţii ce justifică arestarea, ambele trebuind să fie întrunite cumulativ, săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existenţa unui pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, ori, în speţă, aceste condiţii sunt reanalizate. În speţă, există motive verosimile pentru a susţine că asupra inculpatului planează acuzaţia săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din rezonanţa socială profund negativă a faptelor sale.
Măsura arestării inculpatului este legală şi temeinică, ea fiind luată în condiţiile art. 143 şi 146 alin. (10) şi art. 1491 C. proc. pen., existând în mod corespunzător şi cazurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi cu respectarea prevederilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., în cauză, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea inculpatului impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia, faţă de care s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au reacţie promtă creând astfel, o stare de insecuritate socială.
În raport cu cele arătate, apreciindu-se că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică şi este necesară s-a dispus menţinerea acesteia în continuare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.Z. susţinând că este netemeinică şi nelegală deoarece, în prezent, menţinerea arestării preventive nu s-ar mai impune.
Recursul este nefondat.
Simpla afirmaţie a inculpatului în sensul că „menţinerea arestării preventive nu s-ar mai impune", fără un probatoriu, o demonstraţie, în acest sens nu poate duce la admiterea recursului şi casarea hotărârii, mai ales că aceasta este în concordanţă cu actele şi probele dosarului, care relevă necesitatea menţinerii acestei măsuri, în continuare.
Faţă de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul S.Z. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, precum şi a plăţii onorariilor de avocat, pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.Z. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2073/111/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3920/2009. Penal → |
|---|
