ICCJ. Decizia nr. 1435/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1435/2009
Dosar nr. 33014/3/2008
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S-a reţinut în esenţă că petentul F.D.C. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 79 din 3 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial, întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi susţinând că este nevinovat a solicitat rejudecarea dosarului, întrucât în cauză s-au descoperit fapte şi împrejurări noi necunoscute instanţei de fond, constând în faptul că actualmente competenţa de soluţionare a cauzelor cu civili nu mai aparţine instanţei militare. În declaraţia sa petentul a arătat în mod explicit că faptele, împrejurările noi necunoscute instanţei se constituie în aceea că în prezent instanţele militare nu mai au competenta să judece civili, iar parchetele militare să-i cerceteze pe aceştia, inclusiv cererile lor de revizuire.
Prin referatul întocmit de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, în temeiul art. 401 C. proc. pen., având în vedere că singurul motiv care l-a determinat pe petentul F.D.C. să solicite revizuirea sentinţei de condamnare îl constituie modificările aduse competenţei de soluţionare a cauzelor instanţelor militare, în sensul că acestea nu mai pot judeca inculpaţi civili.
Prin sentinţa penală nr. 1240 din 21 octombrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 79 din 3 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial, formulată de revizuientul F.D.C., instanţa constatând că deşi petentul a învederat că în cauză s-au descoperit fapte şi împrejurări noi, acesta nu a indicat care sunt împrejurările noi, iar cu privire la susţinerea că nu avea calitatea de militar şi a fost judecat de o instanţă militară (competenţă determinată de calitatea militară a altui inculpat), instanţa a constatat că această susţinere nu poate atrage nulitatea hotărârilor pronunţate în cauză, întrucât s-au respectat normele de procedură în vigoare la aceea dată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 307/R din 17 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul F.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 1240 din 21 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, cu motivarea că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică şi în mod corect a apreciat prima instanţă că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, revizuientul F.D.C., în termen legal, a declarat recurs şi a susţinut aceleaşi motive de revizuire invocate, respectiv că in timpul judecăţii, petentul a fost citat la o adresa la care nu mai locuia, cercetarea penala s-a făcut in lipsa, în faţa instanţei nu a avut parte de un proces echitabil si este nevinovat.
A mai susţinut ca deşi nu era militar, a fost judecat de o instanţă militară care nu era competenta.
Examinând recursul declarat de revizuientul F.D.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere.
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals.
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Faţă de primul motiv invocat, respectiv că procedura de citare nu a fost îndeplinită cu petentul în timpul judecăţii, în sensul că a fost citat la o adresa la care nu mai locuia şi cercetarea penala s-a făcut în lipsa sa, Înalta Curte constată că cele susţinute de recurentul revizuient ar putea reprezenta motiv de contestaţie în anulare, prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi nu caz de revizuire. Mai mult decât atât la fila 238 din dosarul nr. 693/2003 al Curţii Supreme de Justiţie în încheierea de amânare a pronunţării din 9 octombrie 2003, când s-au judecat recursurile inculpaţilor C.I., I.P., F.D.C., L.D., P.V., B.S. şi D.F., împotriva deciziei penale nr. 123 din 5 decembrie 2001 a Curţii Militare de Apel, petiţionarul F.D.C. a fost prezent personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat G.M.
Celălalt motiv de revizuire invocat, respectiv faptul că a fost judecat de o instanţă militară, competenţă determinată de calitatea de militar a altui inculpat, condamnat în aceiaşi cauză, se apreciază că o rejudecare a fondului cauzei pe acest considerent nu poate avea loc pe calea revizuirii, acest motiv nefiind prevăzut de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
De asemenea art. 35 C. proc. pen. a fost modificat prin legea nr. 356/2006, dată ulterioară judecării recursului petiţionarului, respectiv data pronunţării deciziei penale nr. 4617 la 20 octombrie 2003.
Petentul a mai invocat dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în sensul că este nevinovat, însă nu a indicat şi motivat care sunt împrejurările noi, în raport de soluţia de condamnare.
Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod legal şi temeinic a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul F.D.C.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuient condamnat F.D.C.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.D.C. împotriva deciziei penale nr. 307/R din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1437/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
