ICCJ. Decizia nr. 2277/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2277/2009
Dosar nr. 210/57/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.C.I., împotriva rezoluţiei nr. 357/P/2008, menţinută prin rezoluţia nr. 69/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Petenta a fost obligată să plătească, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 150 lei şi către intimatul T.C., suma de 2000 lei reprezentând onorariul avocatului ales.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele.
La 16 iunie 2008, petenta G.C.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Alba, ea susţinând că T.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu ar fi săvârşit infracţiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
La 3 iulie 2008, în baza dispoziţiilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., prin referat s-a dispus trimiterea plângerii la organul judiciar competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Acesta, la 8 iulie 2008, sub nr. de rezoluţie nr. 357/P/2008, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în contra intimatului.
Parchetul, efectuând acte premergătoare, a reţinut că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, deci nici pe cele prevăzute de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), T.C. acţionând cu bună credinţă cu ocazia invocării obţinerii, de către soţia sa, prin cumpărare, a unui teren, diferendele cu petenta fiind de natură civilă.
În motivarea rezoluţiei, parchetul a reţinut că petenta era în litigiu cu Primăria Sibiu în legătură cu linia de grăniţuire dintre proprietatea sa şi cea a familiei procurorului, T.C. şi soţia sa fiind cumpărători ai unei suprafeţe de teren dintr-o parcelă dezmembrată, în fond nemulţumirea petentei fiind generată de legalitatea licitaţiei, a autorizaţiei de construcţie şi a liniei de graniţă dintre terenul său şi cel cumpărat la licitaţie de soţia procurorului.
Plângerea petentei, adresată procurorului ierarhic, a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 69/II-2/2009 din 21 ianuarie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie, s-a mai dispus înregistrarea unei noi cauze penale privind al doilea capăt al cererii petentei, respectiv participarea la licitaţie a procurorului T.C., ea susţinând că acesta nu avea dreptul să liciteze.
Împotriva sentinţei, petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente ce ţin, în opinia recurentei, de nesocotirea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 78/2000 care interzice magistraţilor să cumpere terenuri la licitaţie, de pe raza curţilor de apel unde îşi desfăşoară activitatea, chiar şi prin interpuşi, de reaua-credinţă a colegilor procurorului, aceştia susţinându-l, în concluzie cerând să fie judecaţi şi condamnaţi ambii procurori (intimatul şi procurorul A.F. pentru abuz în serviciu).
Recursul nu este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia procurorului pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
În această ordine de idei, în mod legal instanţa de fond a verificat rezoluţia strict asupra dispoziţiei de neîncepere a urmăririi penale în contra intimatului sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), obligaţie instituită prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţia de înregistrare cu număr penal a unei alte cauze care să-l privească pe intimat pentru licitaţia în discuţie neputând fi cenzurată la acest moment.
În fapt, din actele premergătoare efectuate de procurorul de caz, se reţine că în sarcina intimatului nu există indicii sau temeiuri care să fie şi probate, că ar fi săvârşit vreo faptă penală, între familia sa şi cea a petentei existând litigii de natură civilă, petenta nefurnizând nicio probă din care să rezulte că intimatul i-a tulburat proprietatea.
În ce priveşte cererea „de intervenţie" adresată instanţei de recurs, de către G.N., aceasta nu poate fi analizată în materia specială a plângerii în contra actului procurorului, pentru că parte a fost numai Guriţă Carmen Ioana, petentă, art. 2781 alin. (4) C. proc. pen., prevăzând că persoana care a făcut plângerea se citează.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petentă nefiind fondat, va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2238/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 228/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
