ICCJ. Decizia nr. 2314/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2314/2009
Dosar nr. 2007/122/2007
Şedinţa nepublică din 18 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 574 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V.A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81-82, art. 110 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 17 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M.(tatăl), să plătească părţii vătămate O.D.M.(minor) al cărui reprezentat legal este B.M.(mama) suma de 2000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M.(tatăl), suma de 450 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la sfârşitul lunii iunie 2006, în timp ce se aflau pe malul unui lac de pe raza comunei Gogoşari, judeţul Giurgiu, inculpatul C.V.A., i-a legat mâinile părţii vătămate O.D.M., după care a obligat-o să întreţină cu el relaţii sexuale orale. A doua zi acelaşi inculpat a constrâns-o din nou pe partea vătămată să întreţină cu el raporturi sexuale orale în timp ce se aflau în Curtea Şcolii Generale din Gogoşari, judeţul Giurgiu.
În drept, fapta inculpatului C.V.A. de a întreţine relaţii sexuale orale cu partea vătămată minoră O.D.M., contra voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
Prin Decizia penală nr. 117/A din 30 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recursurile inculpatului şi a părţii responsabile civilmente au fost respinse.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul C.V.A. şi partea responsabilă civilmente C.M., invocând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate şi achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că s-a pronunţat o hotărâre greşită de condamnare a inculpatului şi că deci există temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Analizând motivele recursurilor şi hotărârea atacată, dar şi din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte constată că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen., privind garantarea dreptului la apărare a intimatei părţi vătămate minore O.D.M.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. pen. dreptul la apărare este garantat intimatului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal, iar art. 6 alin. (4) din acelaşi cod prevede că orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.
Or, din cuprinsul încheierii de şedinţă din 16 aprilie 2009 (Dosar nr. 2007/122/2007) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, când cauza a rămas în pronunţare, iar pronunţarea s-a amânat la 23 aprilie 2009 şi apoi la 30 aprilie 2009, instanţa de apel a respins cererea reprezentantului parchetului privind asigurarea asistenţei juridice din oficiu pentru partea vătămată, considerând că nu este necesară numirea unui avocat din oficiu pentru partea vătămată, întrucât aceasta nu este prezentă, iar la dosar a fost reprezentată de mama sa (cu toate că nici reprezentantul legal al părţii vătămate, respectiv mama sa O.M. nu a fost prezentă la dezbateri când cauza a rămas în pronunţare).
Procedând în acest mod, instanţa a nesocotit că inculpatul şi partea vătămată sunt minori şi că deci trebuia respectată procedura prevăzută de lege în cauzele cu infractori minori.
Sub acest aspect dispoziţiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului minor este obligatorie pe toată durata procesului penal.
Pe de altă parte, instanţa de apel nu a observat că la datele de 12 noiembrie 2007 şi 3 decembrie 2007 când partea vătămată în faza cercetării judecătoreşti a fost ascultată ea nu a fost asistată de apărător ci numai de reprezentantul legal, respectiv mama sa şi reprezentantul din partea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
Or, dispoziţiile art. 77 C. proc. pen. prevăd că ascultarea părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, iar în prezenta cauză inculpatul fiind minor şi beneficiind de asistenţa juridică obligatorie pe toată durata procesului penal apare evident că partea vătămată fiind, de asemenea, minoră, trebuia să beneficieze de asistenţă juridică obligatorie.
În realitate însă pe tot parcursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond precum şi în faza de judecată a apelului partea vătămată nu a beneficiat de asistenţă juridică obligatorie.
Totodată, instanţa de apel greşit a respins cererea apărătorului inculpatului şi a reprezentantului parchetului la data de 16 aprilie 2004 cu privire la audierea părţii vătămate, motivând că nu mai este necesară reaudierea acesteia, având în vedere că aceasta a fost audiată şi având în vedere şi vârsta fragedă a părţii vătămate, pentru a nu se ajunge la o traumatizare a acesteia. Or, reaudierea acesteia se impunea deoarece ea şi-a schimbat declaraţiile pe care le-a dat în faţa instanţei de fond prin declaraţii contrare celor iniţial date în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanţa trebuia să procedeze la reaudierea martorilor pentru a stabili motivele pentru care în faţa instanţei de fond aceştia au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală.
Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., privind obligaţia de a avea rol activ în desfăşurarea procesului penal.
Pentru aceste motive, urmează ca recursurile să fie admise, casate hotărârile şi trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va proceda la reaudierea inculpatului, părţii vătămate şi părţii responsabile civilmente, precum şi a tuturor martorilor conform dispoziţiilor art. 323, 326, 327 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului.
Totodată, va dispune asigurarea asistenţei judiciare gratuite şi faţă de partea vătămată O.D.M. pe tot parcursul cercetărilor judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentul inculpat C.V.A. şi de recurentul parte responsabilă civilmente C.M. împotriva Deciziei penale nr. 117/A/ din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente la instanţa de apel – Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul apărător oficiu în sumă de 50 lei se va suporta din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2009. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2330/2009. Penal → |
|---|
