ICCJ. Decizia nr. 2279/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2279/2009
Dosar nr. 245/59/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 23 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 333/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi a rezoluţiei din 4 februarie 2009 dată în dosarul nr. 115/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, arătând că nu a beneficiat de o judecată corectă, audiindu-se ilegal martori propuşi de făptuitor, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.N.A. pentru continuarea cercetărilor.
Prin sentinţa penală nr. 113/PI din 13 aprilie 2009 Curtea de Apel Timişoara a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Caraş Severin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a unor funcţionari din cadrul SC M. SA sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) şi art. 214 C. pen.
Prin rezoluţia parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale a făptuitorilor.
Potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. revine tribunalului, în care sens s-a şi pronunţat.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timişoara.
Înalta Curte constată că hotărârea de declinare este legală şi temeinică pentru motivele invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen. se precizează în concret, hotărârile care pot fi supuse recursului.
Cum, recursul declarat de petent vizează o hotărâre de declinare de competenţă, nefăcând parte din categoria celor prevăzute de legiuitor, întrucât excede de la lege, recursul este inadmisibil.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul petentului ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 113/PI din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2265/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2281/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
