ICCJ. Decizia nr. 2362/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2362/2009
Dosar nr. 36808/3/2005
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza prev. art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.P.C. la pedeapsa de 25 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) lit. a), b), d) e) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 67 C. pen.
În baza prev. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului corp delict.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului si deduce prevenţia de la 07 iunie 2005 la zi.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în dimineaţa de 06 iunie 2005, inc. P.P.C. a plecat de la domiciliul său, situat în Bucureşti, către sediul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde urma să se întâlnească cu soţia sa, P.D., cu intenţia de a o determina să renunţe la acţiunea de divorţ intentată. Întrucât soţia sa nu s-a prezentat la întâlnire, inculpatul a revenit la domiciliu, iar apoi, la orele 10,30, a plecat din nou către garajul firmei unde era angajat în calitate de şofer de autocamion şi după ce a predat maşina, inculpatul s-a deplasat cu un taxi înapoi la domiciliu.
Ajungând acasă, acesta a constatat că nu poate deschide uşa de la apartament, întrucât sistemul de închidere era blocat cu o altă cheie dinspre interior. Dându-şi seama că între timp în locuinţă venise mama sa, P.E., inculpatul a bătut de mai multe ori în uşă, fără ca aceasta să-i deschidă uşa. Din acest motiv, inculpatul a lovit cu picioarele în uşă, producând deteriorarea sistemului de închidere şi distrugerea parţială a uşii. Pătrunzând în interiorul locuinţei şi-a lovit mama cu pumnii la nivelul feţei, determinând, căderea acesteia pe mocheta din sufragerie. Apoi a încercat să-i provoace decesul prin sufocare, acoperindu-i căile respiratorii cu mâinile, lovind-o totodată cu capul de pardoseală până când victima a rămas în stare de inconştienţă. Inculpatul s-a înarmat cu un cuţit din bucătărie, cu lama de cca. 10-12 cm şi mâner din plastic de culoare neagră şi a aplicat victimei un număr de 3 lovituri de cuţit în zona toracelui anterior. Apoi, acesta a încercat să întreţină relaţii sexuale normale cu cadavrul victimei, însă actul sexual a eşuat. Ulterior, inculpatul a introdus două inele cu mai multe chei fiecare în gura şi respectiv în vaginul victimei. După un timp a scos legătura de chei din vagin şi a acoperit corpul victimei cu două prosoape şi o pernă. Totodată, inculpatul i-a produs plagă înjunghiată in zona toracelui cu acelaşi cuţit folosit la înjunghierea victimei.
În faza de urmărire penală, mai precis în prima depoziţie dată în fata procurorului, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând cu lux de amănunte modalitatea de săvârşire a acesteia.
În faţa instanţei de judecată, inculpatul a precizat în mod expres că nu doreşte să declare nimic, nici în apărare dar nici în inculparea sa, precizând iniţial că îşi menţine parţial declaraţiile date în faţa procurorului pentru ca ulterior să revină şi să arate că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală.
La data de 23 ianuarie 2009, inculpatul a declarat că nu declară recurs (filele 54,55).
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, în data de 06 aprilie 2009 (fila 2 apel), solicitând repunerea în termenul de apel, cu motivarea că s-a aflat „într-o stare psihică gravă".
Apelul este tardiv, întrucât s-a depăşit termenul de 10 zile de la pronunţarea hotărârii primei instanţe, unde inculpatul a fost prezent la judecată, în stare de arest (art. 363 C. proc. pen. ).
În ceea ce priveşte repunerea în termenul de apel, cererea este nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare, inculpatul neprezentând nici un act medical.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 96 din 21 aprilie 2009 a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.P.C. împotriva sentinţei penale nr. 26/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P.P.C., solicitând casarea hotărârii în sensul repunerii în termenul de apel, având în vedere că datorită stării puternice psihice grave, care i-a fost indusă, nu a putut să declare apelul în termen.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile, termen care pentru inculpatul deţinut, cum era şi cazul recurentului, curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Art. 364 C. proc. pen., prevede că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă se constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Repunerea în termenul de apel este dublu condiţionată.
Prima condiţie a repunerii în termen priveşte existenţa unei cauze temeinice de împiedicare, care a intervenit înainte de expirarea termenului de apel, având drept consecinţă întârzierea neimputabilă în declararea apelului.
A doua condiţie a repunerii în termen priveşte introducerea cererii de apel în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Revenind la cauză se constată că instanţa de apel corect a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele repunerii în termen.
Astfel, pe de o parte inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare care să atragă întârzierea neimputabilă în declararea apelului, simpla afirmaţie a acestuia că nu a respectat termenul prev. de art. 363 C. proc. pen., datorită „stării sale psihice grave" este nesusţinută de dovezi.
Nici cea de-a doua condiţie pentru a putea funcţiona repunerea în termen nu este îndeplinită.
Astfel, fiind arestat la data pronunţării sentinţei de condamnare, inculpatului P.P.C. i-a fost comunicată o copie de pe dispozitivul hotărârii la data de 23 ianuarie 2006, după cum rezultă de pe dovada de primire a procesului verbal aflat la fila 54 dosar instanţa de fond.
Inculpatul a declarat apel abia în 7 aprilie 2009, cu mult peste termenul prev. de art. 364 C. proc. pen.
Mai mult decât atât, chiar la data la care i-a fost comunicată copie de pe dispozitivul sentinţei, inculpatul a declarat că înţelege să nu formuleze „recurs", după cum rezultă din cererea semnată de acesta ( fila 55 dosar instanţă fond).
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P.C. împotriva deciziei penale nr. 96 din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 iunie 2005 la 23 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2356/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2371/2009. Penal → |
|---|
