ICCJ. Decizia nr. 2281/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2281/2009
Dosar nr. 314/33/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 19 din 12 martie 2009, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.I., prin mandatar D.M. (domiciliul indicat fiind municipiul Cluj-Napoca), împotriva soluţiei procurorului dispusă în dosarul nr. 199/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum şi a soluţiei procurorului general al aceluiaşi parchet, dispusă la 21 ianuarie 2009.
S-a mai dispus obligarea petentului la plata, către intimata P.E.C., a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că mandatarul petentului, împuternicit cu procură judiciară notarială nr. 93 din 7 mai 2008, a formulat plângere penală împotriva rezoluţiei dispusă în dosarul nr. 199/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin actul procurorului dispunându-se, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în contra intimaţilor P.L. şi P.E.C., avocat în cadrul Baroului Cluj.
Instanţa, verificând rezoluţia procurorului, precum şi rezoluţia din 21 ianuarie 2009 a procurorului general al parchetului competent, a reţinut că acestea sunt legale, petentul, prin mandatar, neaducând probe care să constate că intimaţii ar fi săvârşit fapta reclamată.
În fapt, nemulţumirea petentului a fost atrasă de considerentul că fiica sa, adoptată cu efecte depline, la data de 26 martie 2006 a încheiat cu intimaţii, un antecontract de schimb, prin acesta ei transmiţând dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr. 1 din Cluj-Napoca, iar S.M. le-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 din Cluj-Napoca, părţile convenind ca actul autentic să se perfecteze după data de 9 iulie 2008, apartamentul lui S.M. fiind dobândit de aceasta, după ce tatăl ei, petentul, renunţase în favoarea ei la contractul de închiriere, în baza Legii nr. 112/1995.
La 11 iulie 2008, prin contract de schimb autentificat, soţii P.L. şi P.E.C. au transmis lui S.M. apartamentul cu suprafaţa utilă de 70,70 mp, preţ 51.000 Euro, la rândul ei, S.M. transmiţându-le, cu titlu de schimb, apartamentul în suprafaţă utilă de 59,88 mp, valoare 58.000 Euro, diferenţa de 4.000 Euro fiindu-i plătită lui S.M. la 10 iulie 2006 şi 30 septembrie 2006.
Procurorul, în efectuarea actelor premergătoare, a analizat contractele intervenite între părţi, apărările formulate de petent, fiica sa, intimaţi, hotărârile judecătoreşti pronunţate în civil, apartamentul schimbat în condiţiile amintite, încă din anul 2005 fiind proprietatea ei exclusivă şi a fost intabulat ca bun propriu.
Împotriva sentinţei, petentul, prin mandatar, a formulat recurs datat 08 mai 2009 şi înregistrat la Curtea de Apel Cluj sub nr. 314/33 din 11 mai 2009 (filele 2 şi 4 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Recursul este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Alin. (2) al textului prevede că dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul se aplică în mod corespunzător.
Alin. (3) al art. 363 C. proc. pen. prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, termenul curge de la pronunţarea hotărârii.
Raportând la cauză aceste texte, din verificarea sentinţei recurate, se constată că mandatarul petentului a fost prezent în instanţă la data dezbaterilor, respectiv 12 martie 2009 (vezi fila 31 dosar Curtea de Apel Cluj). În aceste condiţii, recursul fiind datat 8 mai 2009, termenul legal de declarare fiind depăşit, recursul va fi respins ca tardiv.
Întrucât tardivitatea unei căi de atac este de ordine publică, instanţa de recurs nu are competenţa să analizeze pe fond motivele de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.I. prin mandatar D.M. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare şi la plata sumei de 551 lei cheltuieli judiciare către intimata P.E.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2279/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2348/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
