ICCJ. Decizia nr. 2196/2009. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2196/2009
Dosar nr. 1610/2/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 17 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul P.I.
Instanţa a reţinut că P.I., deţinut în Penitenciarul Rahova, a solicitat, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., reanalizarea situaţiei sale, de executare a pedepsei de 15 ani închisoare, rezultată ca urmare a cumulului aritmetic al pedepselor stabilite de instanţa din Spania, în loc de aplicarea cumulului juridic din sistemul de drept din România, pentru pedepsele stabilite pentru concursul de infracţiuni.
Condamnatul a arătat că prin sentinţa penală nr. 41 din 22 februarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut hotărârea nr. 22 din 25 ianuarie 2005 a Judecătoriei nr. 14 din Valencia -Spania şi s-a dispus transferul său într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 15 ani închisoare, fiind dedusă perioada executată de la 1 octombrie 2006 la zi.
Instanţa sus-menţionată, însă – arată condamnatul - nu a avut în vedere că instanţa din Spania i-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare prin regula cumulului aritmetic a mai multor pedepse şi, din acest motiv, apreciază că se impune adaptarea pedepsei la legislaţia română, conform art. 33 şi art. 34 C. pen.
Pentru a respinge cererea ca inadmisibilă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză în raport de obiectul cererii, există autoritate de lucru judecat întrucât prin sentinţa penală nr. 4 din 11 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1484 din 22 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceeaşi cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tot chestiunea modificării duratei pedepsei în raport de sistemul diferit între legislaţia din Spania şi cea din România de aplicare a pedepsei rezultante în cazul concursului de infracţiuni, a mai făcut obiectul şi al sentinţei penale nr. 293 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 314 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul P.I., pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul P.I. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, modificarea duratei pedepsei prin aplicarea sistemului cumulului juridic al pedepselor, prevăzut de legislaţia penală din România.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat .
În adevăr, problema conversiunii condamnării aplicate în Spania recurentului P.I. – condamnatul înţelegând prin aceasta înlocuirea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor pentru infracţiunii concurente, aplicabil în legislaţia din Spania cu sistemul cumulului juridic aplicabil conform legislaţiei din România - a mai făcut obiectul unor hotărâri judecătoreşti ( sentinţele penale nr. 4 din 11 ianuarie 2008 şi respectiv, nr. 293 din 14 noiembrie 2008, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, definitive prin respingerea recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), prin care au fost prezentate motivele care au justificat respingerea cererilor ca neîntemeiată şi, respectiv, inadmisibilă.
Cererea din cauza de faţă, cu acelaşi obiect, a fost legal respinsă ca inadmisibilă de instanţă pentru motivul existenţei autorităţii de lucru judecat.
Indiferent de denumirea pe care condamnatul ar atribui-o cererilor sale, de contopire, conversiune, contestaţie la executare, obiectul lor este acelaşi, în privinţa căruia instanţa s-a pronunţat definitiv în precedent.
Faţă de cele ce preced, recursul condamnatului P.I. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea sus-numitului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 68 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3925/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2203/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
