ICCJ. Decizia nr. 2332/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2332/2009
Dosar nr. 5215/1/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 12210/3/2009(1295/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul contestator C.D.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că la termenul de judecată din 12 iunie 2009 pe rol aflându-se judecarea recursului declarat de C.D. împotriva sentinţei penale nr. 505/F din 7 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (dos. 12210/3/2009), recurentul contestator a invocat, personal excepţia de neconstituţionalitate a hotărârii de condamnare, considerând că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 493 din 23 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contravine sentinţei penale, întrucât completul de recurs nu a fost legal constituit, judecătorul fiind incompatibil, rezultând astfel încălcarea prevederilor art. 23 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) din Constituţia României.
Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut că excepţia invocată de recurentul contestator nu se referă la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţe în vigoare, ci priveşte o pretinsă neconstituţionalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţată în primă instanţă şi care face obiectul prezentului recurs.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs contestatorul C.D., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 52315/1/2009.
Recursul nu este fondat.
În mod corect Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul contestator.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor privind neconstituţionalitatea legilor sau ordonanţelor ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, în cauză nu ne găsim în nici una din situaţiile prevăzute de textul de lege sus-menţionat, astfel că în mod corect pretinsa excepţie a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.D. împotriva încheierii de şedinţă din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 12210/3/2009(1295/2009).
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2352/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
