ICCJ. Decizia nr. 2375/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2375/2009
Dosar nr. 4398/103/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19/ P din data 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul 4398/103/2008, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 92 /P din 03 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Neamţ, formulată de condamnatul T.N.
În baza art. 189 alin. (l) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Neamţ.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să achite statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut in vedere următoarea situaţie de fapt:
Revizuientul T.N. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 92/ P din 03 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală 6536 din 08 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe definitive condamnatul a formulat cerere de revizuire invocând în drept art. 393 şi 394 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În opinia revizuientului, faptele cunoscute de martora T.A. ar constitui asemenea împrejurări şi ar releva faptul că infracţiunea s-a săvârşit în condiţiile provocării inculpatului de victimă.
Această susţinere nu poate fundamenta admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Aspectele invocate de revizuient se constituie în apărări de fond care trebuiau şi puteau să fie invocate în cursul judecăţii în prima instanţă, în apel şi in recurs. De altfel, aceste aspecte au şi fost cenzurate la instanţa de fond şi în căile de atac aşa cum rezultă din dosarul ataşat prezentei cauze, apărările fiind înlăturate ca nesusţinute de nicio probă.
Chiar dacă s-ar admite prin reducere la absurd că martora T.A. ar fi depus în sensul arătat de inculpat, această probă ar apare izolată şi în contradicţie cu întregul ansamblu probator din care rezultă cu evidenţă că agresiunea a avut loc în casa fratelui său şi nu în anexa locuită de inculpat.
În plus caracterul inedit al probelor privind, fapte sau împrejurări, aşa cum sunt arătate în art. 394 lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie absolut în sensul de a nu fi fost cunoscute nici de instanţă şi nici de părţi ori revizuientul, în speţă, reiterează aceleaşi apărări de fond.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa a constatat că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., şi a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul T.N. Prin motivele de apel depuse în scris, revizuientul a susţinut nu se face vinovat pentru comiterea infracţiunii de omor împotriva tatălui său, întrucât a acţionat în legitimă apărare.
În raport cu această situaţie, revizuientul solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.
Curtea, examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanţa de fond, în urma analizării cazului de revizuire invocat de persoana condamnată T.N. în raport de datele din dosarul prin care s-a judecat în fond acţiunea penală pornită împotriva acestuia, în mod corect a constatat că motivele invocate de acesta, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Având în vedere că atât instanţa de fond cât şi instanţele care au exercitat controlul judiciar a sentinţei pronunţate în prima instanţă, au examinat susţinerile revizuientului T.N. referitoare la existenţa unei cauze care. înlătură caracterul penal al faptei pentru care acesta a fost acuzat, o reiterare a acestei apărări în cadrul procedurii revizuirii care are ca obiect o hotărâre definitivă trecută în puterea lucrului judecat nu este admisibilă, această împrejurare neîncadrându-se în nici unul din cazurile enumerate în conţinutul art. 394 C. proc. pen.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia nr. 58 din 28 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 19/2009 a Tribunalului Neamţ.
Revizuientul a fost obligat să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul T.N.
Prin motivele de recurs, revizuientul a criticat hotărârile pentru netemeinicie solicitând revizuirea hotărârii de condamnare în raport de împrejurarea că victima a provocat incidentul, el acţionând în legitimă apărare.
Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârile instanţelor de fond şi de apel fiind legale şi temeinice.
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt şi având în vedere că este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ, în art. 394 C. proc. pen., situaţiile în care se poate declara acest remediu procesual.
Recurentul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 92/P/2006 a Tribunalului Neamţ invocând dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., referitoare la situaţia când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Revenind la cauză, se constată că prima condiţie nu este îndeplinită, având în vedere că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, invocarea legitimei apărări de către recurent a fost constantă pe parcursul judecăţii.
Pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o reinterpretare a probatoriului administrat, cum încearcă recurentul să obţină, în raport de faptul că, potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de revizuientul T.N. ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul T.N. împotriva deciziei penale nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 230/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2416/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
