ICCJ. Decizia nr. 2416/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2416/2009
Dosar nr. 5335/1/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a menţinut starea de arest a inculpatului N.R.I.
Curtea a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate întrucât nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, a avut o conduită sinceră, a cooperat cu organele de urmărire penală, provine dintr-o familie organizată, şi la data arestării era student la două facultăţi.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul N.R.I. a fost arestat preventiv, la data de 31 octombrie 2008, pe baza mandatului de arestare preventivă nr. 218 din 31 octombrie 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, conform încheierii din aceeaşi dată, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 400 din 19 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen.; precum şi, la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, la data de 10 iulie 2008, împreună cu inculpatul B.A. a vândut colaboratorului cu nume de cod M.S. 25 comprimate ecstasy, în data de 24 iulie 2008 împreună cu inculpatul C.M.V. a vândut aceluiaşi colaborator 99 comprimate ecstasy, iar la data de 30 octombrie 2008, a fost depistat deţinând o pipă artizanală ce conţinea THC substanţă biosintetizată din planta cannabis şi folosită pentru consum propriu.
Conform art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., prevăd că dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În speţă, dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile ce se reţin în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptei comise, riscul ca astfel de fapte să se repete, modalitatea de comitere.
De asemenea, în cauză a fost deja pronunţată o hotărâre de condamnare, inculpatul fiind legal deţinut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.
Aspectele învederate de inculpat, buna conduită, cooperarea cu organele de urmărire penală, necesitatea continuării studiilor, pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi-l va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.I. împotriva încheierii din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 44755/3/2008 (1318/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2375/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2461/2009. Penal → |
|---|
