ICCJ. Decizia nr. 2401/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2401/2009
Dosar nr. 120/110/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 41/ D din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 465 din 11 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Deţinutul S.O.I., aflat în Penitenciarul Bacău în executarea pedepsei de 11 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor, a solicitat revizuirea dosarului penal în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 465/ D din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, în dosarul nr. 4559/2004, întrucât T.I. a fost omorât de către mama sa F.L. fostă M., care ar fi asfixiat victima, aşezându-i perna pe faţă pentru a nu mai putea respira, fapta fiind săvârşită în prezenţa sorei sale C.I.
Printr-un memoriu depus la dosar în sprijinul cererii de revizuire, deţinutul S.O.I. a mai arătat că la data faptei mama şi sora sa deşi cunoşteau că prezenta tulburări de comportament, în loc să-l fi calmat pentru a se linişti, l-au instigat să lovească în continuare victima.
Pe calea revizuirii, condamnatul S.O.I. a solicitat şi tragerea la răspundere penală a medicului legist B.M., care ar fi întocmit un raport de necropsie fals, cu scopul de a-l exonera de pedeapsă pe adevăratul autor al infracţiunii de omor, care a fost mama sa.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, prin referatul nr. 427/III/ 6 din 30 decembrie 2008 a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire formulată.
Astfel, procurorul a arătat prin referatul de mai sus că prin revizuirea solicitată se urmăreşte a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare, însă eroarea în stabilirea situaţiei de fapt trebuie să rezulte din împrejurări necunoscute instanţelor care au soluţionat cauza.
Ori, nici una din probele propuse de către revizuient nu constituie probe noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă.
În ceea ce priveşte raportul medico-legal de necropsie, acesta s-a întocmit în cursul urmăririi penale şi a fost cunoscut de instanţă.
Cu privire la martorii propuşi, se constată că M.I., S.E., T.V. au fost audiaţi în timpul cercetării judecătoreşti.
Cum motivele invocate în dovedirea nevinovăţiei sale nu sunt noi, necunoscute instanţei, s-a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire.
Examinând cererea pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei se constată că, prin sentinţa penală nr. 465/ D din 11 decembrie 2004 a Tribunalului Bacău, definitivă la 5 mai 2005 prin respingerea recursului de către instanţa supremă, S.O.I. a fost condamnat, la 11 ani şi 6 luni închisoare, pentru omor, constând în aceea că, la data de 28 martie 2002, pe fondul consumului de alcool şi al unor neînţelegeri l-a lovit pe T.I. cu o bâtă în zona capului şi a toracelui, leziuni care au condus la decesul acestuia, la data de 29 martie 2002.
În cursul cercetării judecătoreşti S.O.I. a recunoscut doar că a pus piedică victimei, care a căzut în beci, însă apărarea fiindu-i înlăturate, nu a fost schimbată încadrarea juridică în lovituri cauzatoare de moarte, constatându-se că aplicarea cu intensitate a loviturilor, în mod repetat, în regiuni vitale ale corpului (zona capului, ruptură de splină, luxaţie coloana vertebrală), instrumentul folosit (bâtă), urmate de acţiune a de a împiedica victima, determinând căderea acesteia au impus concluzia că sus-numitul a prevăzut rezultatul acţiunilor sale şi chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat moartea victimei, ca rezultat posibil.
S.O.I. a fost arestat preventiv la doi ani de la comiterea faptei, dar acest lucru nu constituie un argument în sprijinul nevinovăţiei sale.
Vinovăţia condamnatului nu a fost stabilită doar pe baza declaraţiilor sorei sale C.I., ci şi a altor martori: M.A., R.l., T.M., B.D., S.E., B.N. şi U.M.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti S.O.I. şi-a susţinut nevinovăţia, însă nu a putut fi pierdută din vedere declaraţia sus-numitului imediat după comiterea faptei când a recunoscut faţă de martori că a lovit grav victima încât credea că aceasta o să moara.
În cauză, niciun martor nu a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă.
Necropsia victimei a fost întocmită într-adevăr de către medicul legist B.M., însă raportul medico-legal a fost avizat favorabil de către I.ML. laşi, cu precizarea că topografia leziunilor corporale externe pe mai multe planuri (la cap, frontal şi occipital, pe ambele membre superioare şi pe hemitoracele stâng) se puteau produce atât prin lovire cât şi prin cădere, nefiind exclus nici un traumatism mixt, de lovire urmată de cădere.
De asemenea, se precizează că moartea victimei s-a datorat contuziei cerebrale, agravată de leziunile pleurotoracice şi splenice.
Având în vedere cele de mai sus, raportul de cauzalitate nu poate fi modificat pe calea revizuirii în sensul celor arătate de către condamnat, fără absolut nici o probă ştiinţifică.
Deţinutul S.O.I. nu este la prima cerere de revizuire a hotărârii de condamnare.
Prima oară, cererea de revizuire i-a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 173/ D din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Bacău.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa a constatat că în cazul deţinutului S.O.I. nu s-a strecurat nici o eroare judiciară în cuprinsul hotărârii de condamnare, cererea de revizuire fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termen legal revizuientul fără nicio motivare în cererea scrisa.
Oral, revizuientul a susţinut că există probe noi, martori şi înscrisuri în baza cărora poate dovedi că nu este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 61 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Curtea a constatat că revizuirea este calea de atac extraordinară care provoacă o amplificare în desfăşurarea procesului penal, dincolo de limita sa obişnuită, punând în discuţie autoritatea unei hotărâri penale definitive. Tocmai de aceea, legiuitorul a limitat folosirea acestei căi de atac la anumite cazuri, expres prevăzute şi în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparenţe de temeinicie.
În cererea ce face obiectul prezentei cauze datată de condamnat 02 august 2008, acesta a arătat că la comiterea faptei au fost prezente mai multe persoane, care, profitând de faptul că el era bolnav psihic, l-au instigat să lovească victima.
Într-o cerere ulterioară, datată 29 august 2008, condamnatul a susţinut că mama sa este autoare a infracţiunii de omor, ea fiind cea care a asfixiat victima punându-l o pernă pe faţă.
Deşi condamnatul nu a indicat temeiul de drept al cererii, faţă de motivele efectiv invocate, rezultă că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile arte 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În sensul acestor dispoziţii prin fapte sau împrejurări noi se înţelege orice întâmplare, orice situaţie, stare, entitate materială care prin ele însele sau coroborate cu alte probe sunt de natură a stabili erori judiciare şi a duce la altă soluţie şi pe care instanţa nu Ie-a cunoscut.
Susţinerea condamnatului nu are însă semnificaţia unei fapte sau împrejurări noi, raportul medico-legal întocmit în cursul urmăririi penale stabilind o altă cauză a decesului decât cea indicată în cererea de revizuire, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.
În măsura în care condamnatul deţine informaţii că raportul medico - legal este fals sau că martorii audiaţi în cauză au făcut afirmaţii mincinoase, remediul procesual nu-l constituie cererea de revizuire, ci formularea unei plângeri penale. Numai existenţa unei hotărâri de condamnare pentru infracţiune a de fals sau infracţiune a de mărturie mincinoasă poate constitui un alt caz de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, reiterând motivele care au stat la baza formulării cererii de revizuire.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că motivele de recurs formulate în scris de către revizuient şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., sens în care va respinge ca nefondat recursul conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizientul condamnat S.O.l. împotriva deciziei penale nr. 61 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2397/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2407/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
