ICCJ. Decizia nr. 2389/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2389/2009
Dosar nr. 26565/3/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 219 din 25 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., formulată de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiată.
În baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.G., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1324 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2605 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În baza art. 61 C. pen., a contopit restul rămas neexecutat de 1324 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 al. lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, care va fi executată după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus detenţia preventivă de la 21 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon şi a obligat inculpatul la plata sumei de 5.218,75 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Astfel, la data de 18 decembrie 2007, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 13 Poliţie au fost sesizaţi cu privire la faptul că, în scara blocului X din str. Cozla, a fost agresată o bătrână. La faţa locului lucrătorii de poliţie au identificat victima în persoana numitei H.S., de 81 ani, care prezenta urme de lovire la nivelul feţei şi care a declarat că a fost agresată de un individ necunoscut, ce a încercat să-i sustragă geanta, fără însă a reuşi.
În aceeaşi zi, numita H.S. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon cu diagnosticul „fractură petrohanteriană dreapta, agresiune, fractură piramidă nazală, fractură maxilar, insuficienţă hepatorenală".
La data de 01 ianuarie 2008 a intervenit decesul numitei H.S., diagnosticul de externare fiind următorul: „fractură petrohanteriană dreapta operată, fractură maxilar operată, fractură piramidă nazală, agresiune, insuficienţă hepatorenală acută, trombembulism pulmonar cu impact hemodinamic, flutter atrial 2/1 HT A, infart miocardic vechi BCI".
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care a stabilit următoarele: „Moartea numitei H.S., de 81 ani, decedată la data de 01 ianuarie 2008 la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon a fost violentă. Ea s-a datorat bronhopneumoniei, complicaţie survenită în evoluţia unui politraumatism cu multiple fracturi pentru care s-a intervenit operator, pe fondul unor afecţiuni cronice: miocardoscleroză, ateroscleroză, scleroemfizem pulmonar, steatoză hepatică, nefroangioscieroza.
Leziunile traumatice prezentate exceptând leziunile de la nivelul peretelui osos toracic s-au putut produce la data de 18 decembrie 2007 prin lovire cu corp dur, în caz de supravieţuire ar fi necesitat circa 90 de zile de îngrijiri medicale; nu au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, iar în condiţiile unei evoluţii favorabile nu ar fi determinat infirmităţi; între aceste leziuni şi deces există o legătură de cauzalitate indirectă. Leziunile de la nivelul peretelui osos toracic pot fi consecinţa manevrelor de resuscitare şi nu au legătură de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei 0".
Autorul agresiunii soldate cu decesul numitei H.S. a fost identificat ca fiind inculpatul V.G.G.
În urma acţiunii codificate C.E.C., organizate de D.G.P.M. Bucureşti, inculpatul a fost prins, la data de 21 ianuarie 2008, în apropierea Agenţiei C.E.C. situată pe str. Liviu Rebreanu, în timp ce acesta urmărea o bătrână, pe care anterior o supraveghease în incinta unităţii C.E.C.
Fiind audiat, la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul V.G.G. a negat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, declarând următoarele:
„Am fost la sucursala C.E.C. Liviu Rebreanu, în cursul lunii decembrie 2007, pentru a mă interesa de luarea unui credit de nevoi personale, deşi nu am loc de muncă. Un anume F., pe care l-am cunoscut în puşcărie şi despre care nu pot da alte date, mă ajuta să obţin creditul cu acte false. Am fost prin mai multe C.E.C.-uri din Bucureşti din cursul lunii noiembrie 2007, întrucât fiecare C.E.C. avea condiţii diferite de creditare.
Îl cunosc pe S.L.M. tot din puşcărie. Acesta executa o pedeapsă tot pentru tâlhărie. M-am întâlnit cu acesta prin Bucureşti, după ce m-am liberat, însă nu a mers cu mine niciodată la vreun C.E.C. Nu-mi explic de ce la C.E.C.-urile unde mă interesam eu de credite sau comis nişte tâlhării. La C.E.C.-uri mergeam singur, nu există vreo persoană care să confirme ce făceam după ce ieşeam din C.E.C. ( ... )".
Fiind audiat la data de 07 februarie2008, inculpatul V.G.G. a recunoscut parţial învinuirea adusă, declarând următoarele:
Din cursul lunii noiembrie 2007, împreună cu prietenul meu S.L.M. am tâlhărit mai multe bătrâne în Bucureşti. Pe S.L.M. îl ştiu de aproximativ 10 ani, din timpul executării unei pedepse cu închisoarea ( ... ). La data de 18 decembrie 2007, împreună cu S.L.M. ne-am deplasat la Agenţia C.E.C. - Liviu Rebreanu. Eu am intrat în C.E.C., iar S.L.M. a rămas afară în incinta C.E.C.-ului am observat o bătrână care era la casierie. Am supravegheat-o mai mult timp, după care am ieşit şi i-am spus lui S.L.M. că este o bătrână la casierie, însă nu am văzut câţi bani a scos. Am mai stat puţin, iar când a ieşit femeia din C.E.C. ne-am luat după ea. Ne-am deplasat pe jos aproximativ 10 minute până ia un moment dat când bătrâna a dat să intre într-un bloc. Acolo, S.L.M. i-a luat-o în fată, iar eu am rămas la colţul străzii. S.L.M. a intrat odată cu bătrâna în scara blocului. L-a scurt timp am auzit ţipete din scara blocului, iar imediat S.L.M. a ieşit în fugă din scara blocului. Am fugit şi eu după el, am parcurs cu acesta câţiva metri, după care el a făcut stânga, iar eu dreapta. După câteva minute m-a sunat S.L.M. şi m-a întrebat unde sunt, iar eu i-am spus că sunt într-un părculeţ. M-am întâlnit acolo cu S.L.M., iar acesta mi-a spus că nu a reuşit să-i ia geanta bătrânei, întrucât aceasta a început să ţipe. S.L.M. mi-a mai spus că i-a dat bătrânei un cot în gură, după care a fugit deoarece a auzit o uşă deschizându-se, S.L.M. era îmbrăcat cu blugi de culoare albastru închis şi o giacă de reiat kaki cu glugă. Eu eram îmbrăcat cu blugi albaştri şi un hanorac kaki cu glugă, rând o stea aibă pe spate. Bătrâna purta un palton grena şi avea pălărie de culoare deschisă pe cap (... )".
Din declaraţia inculpatului a mai rezultat că acesta a tâlhărit împreună cu S.L.M. mai multe bătrâne, folosind acelaşi mod de operare.
Având în vedere această declaraţie a inculpatului, în cauză s-a efectuat o conducere în teren cu acesta, în cursul căreia inculpatul a condus organele judiciare la Agenţia C.E.C. - Liviu Rebreanu, unde a povestit în amănunt modul cum a procedat la data de 18 decembrie 2007, indicând în incinta unităţii locul de unde a supravegheat-o pe numita H.S. şi ghişeul de unde acesta a ridicat o sumă de bani. Totodată, inculpatul a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. spre locuinţa victimei, conducând organele judiciare până la scara nr. 1 a blocului X situat pe str. Cozla, Bucureşti. Aici, inculpatul a arătat că el a rămas în faţa blocului pentru a supraveghea zona (conform înţelegerii avute cu S.L.M.), indicând totodată locul unde a stat, iar S.L.M. a intrat după victimă în scara blocului. Inculpatul a mai arătat că la scurt timp a auzit-o pe victimă ţipând şi imediat S.L.M. a ieşit în fugă din scara blocului.
Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a condus organele judiciare la mai multe agenţii C.E.C. din Bucureşti şi a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. în vederea tâlhăririi bătrânelor care ridicau bani de la agenţiile respective.
În concordanţă cu declaraţiile inculpatului sunt şi imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta Agenţiei C.E.C. - Liviu Rebreanu. Din cadrele surprinse de aceste camere se observă că inculpatul a supravegheato pe victima H.S. în timp ce aceasta se afla la unul din ghişeele agenţiei, ieşind la scurt timp după aceasta din agenţia C.E.C.
Inculpatul s-a recunoscut din imaginile respective ca fiind persoana care o supraveghea pe victima H.S.
În drept, fapta inculpatului V.G.G., constând în aceea că, la data de 18 decembrie 2008, în scara 1 a blocului X, situat pe str. CozIa a încercat să-i smulgă numitei H.S. geanta pe care o avea asupra sa, scop în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur la nivelul feţei, cauzându-i astfel leziuni care au provocat decesul victimei la data de 1 ianuarie 2008 a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen.
Fapta a fost reţinută a fi săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnările pe care inculpatul Ie-a suferit prin sentinţele penale nr. 620/2002 şi numărul 403/2001.
Individualizarea pedepsei s-a realizat în raport de criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat şi în condiţii privative de libertate.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul V.G.G.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- omisiunea de a se aplica dispoziţiile art. 116 C. pen., în sensul interzicerii inculpatului de a se afla în municipiul Bucureşti;
- greşita individualizare a pedepsei aplicare, în sensul că aceasta este prea blândă în raport cu fapta săvârşită;
Inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate susţinând într-un prim motiv de apel că este nevinovat şi solicitând achitarea, iar într-un alt motiv că este greşită încadrarea juridică a faptei, cea corectă fiind în dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., întrucât decesul victimei nu a avut legătură de cauzalitate cu fapta de tâlhărie.
Prin Decizia penală nr. 83 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul Parchetului, desfiinţată în parte sentinţa şi pe fond s-a interzis inculpatului ca după terminarea executării pedepsei să se afle pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care a fost obligat la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcând şi o încadrare juridică corectă a faptei săvârşite de inculpat.
Rezultă din probele administrate în cauză că la data de 18 decembrie 2007, Secţia 13 Poliţie a fost sesizată cu privire la faptul că în scara blocului X din str. CozIa nr. Bucureşti a fost agresată o bătrână.
Lucrătorii de poliţie au identificat victima în persoana numitei H.S., de 81 ani, aceasta prezentând urme de lovire la nivelul feţei şi declarând că a fost agresată de un individ necunoscut, care a încercat să-io sustragă geanta, fără însă a reuşi.
Victima agresiunii a fost internată în aceeaşi la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon cu diagnosticul „fractură petrohamterioană dreapta, fractură piramidă nazală, fractură maxilar, insuficienţă hepatotenală", iar la data de 1 ianuarie 2008, aceasta a decedat.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi ea s-a datorat bronho-pneumoniei, complicaţie survenită în evoluţia unui politraumatism cu multiple fracturi pentru care s-a intervenit operator, pe fondul unor afecţiuni cronice: miocardoscieroză, ateroscleroză, scleroemfizem pulmonar, steatoză hepatică, precum şi faptul că leziunile traumatice (cu excepţia celor de la nivelul peretului osos toracic) s-au putut produce la data de 18 decembrie 2007, prin lovire cu corp dur, iar între aceste leziuni şi deces există o legătură de cauzalitate indirectă.
Autorul agresiunii ce a avut ca urmare moartea, victimei H.S. a fost identificat în persoana inculpatului V.G.G. Acesta a fost prins, la data de 21 ianuarie 2008, în apropierea Agenţiei C.E.C. situată pe str. Liviu Rebreanu, în timp ce urmărea o bătrână, pe care anterior o supraveghease în incinta unităţii C.E.C.
Inculpatul a condus organele de poliţie în teren, respectiv la Agenţia C.E.C. - Liviu Rebreanu, unde a povestit în amănunt modul în care a procedat, la data de 18 decembrie 2007, indicând în incinta unităţii locul de unde a supravegheat-o pe numita H.S. şi ghişeul de unde aceasta a ridicat o sumă de bani.
Totodată, inculpatul a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. spre locuinţa victimei, conducând organele judiciare până la scara nr. 1 a blocului X situat pe str. CozIa.
Din cadrele surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta Agenţiei C.E.C. Liviu Rebreanu se observă că inculpatul a supravegheat-o pe victima H.S. în timp ce aceasta se afla la unul din ghişeele agenţiei, ieşind la scurt timp, după aceasta din agenţia C.E.C.
În drept, fapta inculpatului V.G.G., constând în aceea că la data de 18 decembrie 2007 a încercat să sustragă de la numita H.S. geanta pe care o avea asupra sa, scop în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur la nivelul feţei, cauzându-i astfel leziuni care au provocat decesul victimei la data de 1 ianuarie 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen.
Nu poate fi primit punctul de vedere al inculpatului, în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., întrucât există legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi moartea victimei. Pentru existenţa legăturii de cauzalitate nu este necesar ca acţiunea făptuitorului să fie cauza unică a morţii ci există şi atunci când la producerea morţii au concurat şi alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, câtă vreme legătura de cauzalitate dintre fapta infracţiunii şi moartea victimei nu a fost întreruptă.
Revenind la speţă, pe fondul stării de sănătate precară a victimei a intervenit acţiunea inculpatului care a avut ca rezultat moartea victimei, fiind îndeplinită astfel condiţia legăturii de cauzalitate între fapta comisă şi moartea victimei,
Având în vedere cele ce preced, Curtea reţine că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, făcând şi o încadrare corespunzătoare a faptei săvârşite de inculpat, fapt pentru care cele două motive de apel formulate de inculpat se constată a fi neîntemeiate.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului se reţine că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.
De asemenea, s-a avut în vedere la individualizare împrejurarea că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, având statut de recidivist.
Având în vedere cele arătate, se apreciază că pedeapsa aplicată este de natură să răspundă scopului acesteia aşa cum a fost definit de art. 52 C. pen., iar motivul de apel formulat de parchet cu referire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiat.
A greşit însă prima instanţă atunci când nu a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 116 C. pen., în sensul interzicerii inculpatului de a se afla în localitatea Bucureşti.
Astfel, din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin sentinţa penală nr. 620 din 18 aprilie 2002 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 223 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Totodată, din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit şi alte condamnări pentru infracţiuni de furt calificat suferit şi alte condamnări pentru infracţiuni de furt calificat.
Potrivit dispoziţiile art. 116 alin. (4) C. pen., în cazul infracţiunilor de furt şi tâlhărie, măsura de siguranţă poate fi luată ori care ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia, chiar dacă a fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni.
Având în vedere cele ce preced se va interzice inculpatului, potrivit art. 116 C. pen., ca după terminarea executării pedepsei să se afle pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani.
Sub acest aspect, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Pentru considerentele expuse anterior, apelul inculpatului a fost respins .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.G.G., reiterând criticile formulate în apel şi adăugând una nouă, referitoare la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor sus-menţionate şi a cazurilor de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti a fost corect perceput şi temeinic analizat atât de către instanţa de apel, cât şi de cea de fond, iar pe baza acestuia s-a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o poziţie procesuală oscilantă şi parţial nesinceră, negând iniţial orice contribuţie la comiterea faptei de care este acuzat, pentru ca ulterior să recunoască participarea la săvârşirea ei însă în calitate de complice, susţinând că autorul este o altă persoană, respectiv S.L.M.
Verificându-se apărările inculpatului, rezultă că acestea sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, persoana indicată de inculpat ca autor al faptei a negat orice contribuţie la comiterea ei, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi cu ocazia confruntării cu inculpatul efectuate în cursul urmăririi penale.
Pe de altă parte, din declaraţiile martorei cu identitate protejată P.I., rezultă că aceasta a văzut ieşind din scara blocului în care fusese agresată victima o singură persoană, ale cărei semnalmente şi îmbrăcăminte corespund cu cele ale inculpatului, fapt pe care martora l-a precizat cu ocazia recunoaşterii din grup; în plus, fiindu-i prezentat într-un alt grup şi numitul S.L.M., aceeaşi martoră a precizat că nu recunoaşte nicio persoană din acest grup. Or, este evident că dacă tâlhăria ar fi fost comisă în participaţie de două persoane, aşa cum a susţinut inculpatul, această martoră ar fi remarcat această împrejurare esenţială, însă acest lucru nu rezultă din declaraţiile ei.
De asemenea, din planşele foto cuprinzând imagini surprinse de camerele de supraveghere din incinta unităţii C.E.C. la data comiterii faptei rezultă indubitabil că doar inculpatul s-a aflat în interiorul unităţii (fapt pe care acesta nu l-a contestatei însuşi recunoscându-se de pe planşele foto), iar după părăsirea agenţiei doar el a plecat în urmărirea victimei, nefiind însoţit de vreo altă persoană.
De altfel, chiar dacă situaţia de fapt înfăţişată de inculpat ar fi fost reală, ea nu ar fi echivalat cu absolvirea sa de vinovăţie, ci ar fi însemnat cel mult o altă formă de participaţie reţinută în sarcina inculpatului (complicitate, iar nu autorat) la aceeaşi infracţiune, fără însă ca aceasta să determine automat şi un alt cuantum al pedepsei.
Prin urmare, Curtea constată că atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite de către instanţele de fond şi apel, astfel că solicitarea sa de achitare nu îşi găseşte suport în probatoriile administrate în cauză.
Nici criticile referitoare la încadrarea juridică nu pot fi primite.
Incidenţa, dispoziţiile art. 211 alin. (3) C. pen., se justifică prin aceea că, urmare a violenţelor exercitate cu intenţie de către inculpat, victima a decedat după mai multe zile de spitalizare, rezultat mai grav pe care inculpatul fie nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-I prevadă, fie l-a prevăzut, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, existând o legătură de cauzalitate indirectă între leziunile traumatice constatate şi deces, întrucât acesta s-a datorat unei complicaţii survenite în evoluţia politraumatismului suferit de victimă, pe fondul unor afecţiuni cronice justificate de vârsta sa înaintată (81 de ani).
Cu alte cuvinte, victima a decedat în urma unei bronhopneumonii (cauză imediată), care însă nu a avut o existenţă de sine stătătoare, ci a reprezentat o complicaţie a vătămărilor suferite de victimă (cauză mediată) de care inculpatul se face vinovat.
Această cauzalitate indirectă este cea care a determinat încadrarea juridică contestată de inculpat, căci în măsura în care ar fi fost vorba despre o cauzalitate directă, în sarcina inculpatului s-ar reţinut o altă infracţiune, mult mai gravă (omorul deosebit de grav), în concurs cu infracţiunea de tâlhărie.
În fine, şi ultima critică formulată de inculpat este nefondată. Pedeapsa ce i-a fost aplicată reflectă toate criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere atât gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanţele în care a fost săvârşită şi urmarea produsă (inculpatul alegându-şi o victimă sigură, în condiţiile în care era vorba despre o persoană care, în primul rând datorită vârstei, nu-i putea opune rezistenţă), dar şi circumstanţele sale personale (recidivist, cu multiple condamnări pentru infracţiuni contra patrimoniului, inclusiv tâlhărie), cu o atitudine oscilantă şi parţial nesinceră, lipsită de orice urmă de regret pentru fapta comisă.
Toate aceste circumstanţe reale şi personale au fost corect evaluate în procesul de individualizare a pedepsei, neexistând nici un motiv pentru coborârea acesteia sub limita stabilită de instanţa de fond.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.G. împotriva deciziei penale nr. 83 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2008 la 23 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2812/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2397/2009. Penal → |
|---|
