ICCJ. Decizia nr. 2415/2009. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2415/2009
Dosar nr. 4481/2/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată de inculpatul B.U., la data de 18 mai 2009, şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 4481/2/2009, acesta a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În motivarea cererii a arătat că la dosar nu sunt probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică iar în raport de circumstanţele sale personale, de faptul că a recunoscut şi regretat fapta comisă, de starea sănătăţii şi având în vedere că în prezent urmărirea penală s-a încheiat, se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Prin încheierea din 11 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 4481/2/2009 (1178/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi ţara, formulată de inculpatul B.U., ca neîntemeiată. Totodată a obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliul din de 30 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4014/2/2009 în baza art. 143 alin. (1), art. 146, art. 148 lit. f) şi art. 1491 C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.U. pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 30 aprilie 2009 până la data de 28 mai 2009, încheiere rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada martie - aprilie 2009, i-a ajutat pe ofiţerii de poliţie judiciară în cadrul D.C.C.O. – Brigada Bucureşti – S.C.F.T.S.B., C.D.I. şi M.A.G., să pretindă de la martorul A.D.A.M. suma de 30.000 euro, pentru ca aceştia să soluţioneze favorabil o lucrare penală în care efectua cercetări penale faţă de martor sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni de natură economică, iar în acest scop în luna aprilie 2009 inculpatul a primit de la martorul denunţător 5900 euro din suma pretinsă acestuia.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., din 22 mai 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv şi a inculpatului B.U. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Analizând actele dosarului, Curtea a apreciat că în cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, condiţii în care nu se justifică înlocuirea acestei măsuri.
S-a mai arătat că probatoriul administrat conferă indicii temeinicie care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat penal, în stare de arest preventiv şi că în perioada scurtă de timp de la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului şi până la data promovării cererii nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri faţă de inculpat, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele art. 139 C. proc. pen.
Împotriva încheierii din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul B.U. a declarat prezentul recurs.
Recursul este inadmisibil urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat.
Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
În speţă, se constată că prin încheierea atacată a fost respinsă ca neîntemeiată o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, cerere formulată de inculpatul B.U., or potrivit dispoziţiilor legale mai sus-menţionate o astfel de încheiere nu este supusă nici unei căi de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.U. împotriva încheierii din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4481/2/2009 (1178/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2436/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
