ICCJ. Decizia nr. 2403/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2403/2009
Dosar nr. 2569/83/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 41/A din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul Ţ.A. împotriva sentinţei penale nr. 68 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în întregime.
A obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondul M.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. s-a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul Ţ.A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 28 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în Dosar nr. 3926/83/2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut în fapt următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 28 martie 2006 revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel respins prin Decizia penală nr. 73/A din 12 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. 3926/83/P/2006.
Împotriva deciziei mai sus arătate inculpatul Ţ.A. a declarat recurs, soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie 2008, în sensul respingerii recursului declarat de către revizuient, astfel că hotărârea primei instanţe a rămas definitivă prin respingerea apelurilor şi recursului declarate, revizuientul rămânând să execute pedeapsa de 16 ani închisoare.
În cererea sa de revizuire, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, fiind nevinovat.
Instanţa de fond, prin prisma probatoriului administrat, a dispoziţiilor legale care reglementează revizuirea (în concret cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.) şi nu mai puţin chiar a cererii de revizuire formulate, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu.
Tribunalul Satu Mare a constatat că, în prezenta speţă nu este incident nici unul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri revizuientul condamnat a declarat prezentul recurs.
Recursul condamnatului nu este fondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b)un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e)când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că în cauză nu este incident nici un motiv de revizuire dintre cele expres prevăzute de articolul de lege mai sus menţionat.
În susţinerea cererii sale revizuientul a învederat faptul că este nevinovat dar după cum corect a reţinut şi instanţa de fond acesta şi-a susţinut nevinovăţia pe parcursul judecăţii atât la instanţa de fond cât şi în apel şi în recurs, iar condamnarea acestuia s-a întemeiat pe un amplu probatoriu administrat în cauză din care a rezultat vinovăţia acestuia.
Aşa fiind, motivul invocat de fapt de către revizuient – lipsa vinovăţiei lui – a fost examinat în procesul soluţionat prin condamnare şi nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, de natură să justifice revizuirea sentinţei penale nr. 149 din 28 martie 2007 a Tribunalului Satu Mare, cu atât mai mult cu cât această sentinţă a fost menţinută şi de către Curtea de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Mai mult, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., ori simpla susţinere a revizuientului că este nevinovat nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri.
Nefiind nici alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul condamnatului Ţ.A. să fie respins ca nefondat.
Având în vedere şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. precum şi art. 189 alin. (1) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient Ţ.A. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 239/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1748/2009. Penal → |
|---|
