ICCJ. Decizia nr. 2410/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2410/200.
Dosar nr. 161/39/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală formulată în prezenta cauză petentul B.G. a solicitat cercetarea judecătorilor G.C. şi C.F. de la Tribunalul Botoşani, ce au pronunţat Decizia penală nr. 144/A din 15 iulie 2007 prin care s-a respins ca tardiv apelul său precum şi împotriva procurorului P.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi a grefierului S.E. de la Tribunalul Botoşani, care au participat la judecarea apelului, acuzându-i de săvârşirea unei multitudini de infracţiuni:
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin aceea că nu au verificat mandatul de arestare şi pe cel de extrădare (cum a solicitat el) şi nici nu a fost audiat cu privire la faptele pentru care el este condamnat, pe care nu le recunoaşte şi se consideră nevinovat;
- omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare prevăzute de art. 265 C. pen., prin aceea că atunci când a fost adus în ţară nu a fost încunoştinţat despre hotărârea de condamnare.
- arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., pe motiv că nu ar fi verificat mandatul de executare şi legalitatea lui;
- supunerea la rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen., căci datorită respingerii apelului el vieţuieşte în condiţii improprii în Penitenciarul Botoşani;
- tortura prevăzută de art. 2671 C. pen., căci respingându-i apelul se simte torturat că stă în penitenciar;
- fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), căci el n-ar fi comis faptele pentru care este condamnat;
- punerea în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji prevăzută de art. 314 C. pen., prin aceea că atunci când el a fost plecat în Italia i-au fost confiscate bunuri în vederea recuperării prejudiciului în dosarul penal;
- lăsarea fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., în sensul că acum copii săi ar fi fost lăsaţi fără mijloace de subzistenţă.
După efectuarea actelor premergătoare în cauză prin Ordonanţa nr. 215/P/2008 din 20 octombrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, G.C., judecător la Tribunalul Botoşani şi S.E., grefier la Tribunalul Botoşani, pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 265, art. 266, art. 267, art. 2671, art. 292, art. 314 şi art. 315 C. pen.
S-a mai dispus disjungerea cauzei privind pe C.F., judecător cu grad de curte de apel şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a emite această ordonanţă organul de urmărire penală a reţinut că la pronunţarea deciziei penale nr. 144/A din 5 iulie 2007 a Tribunalului Botoşani, judecătorii erau obligaţi potrivit dispoziţiilor procedurale, să judece cauza cu care fuseseră investiţi, iar investirea acestora s-a realizat prin memoriul trimis din Penitenciarul Rahova-Bucureşti.
Atâta timp cât apelul s-a judecat pe excepţia de tardivitate, în mod legal instanţa de apel nu a analizat fondul cauzei şi nu a audiat pe petentul inculpat la acea dată B.G.
S-a mai reţinut că prin respingerea apelului ca fiind tardiv introdus, judecătorii şi-au exprimat propria convingere, iar soluţia a fost cenzurată de instanţa de recurs.
În aceeaşi situaţie se află şi procurorul de şedinţă P.M., care a formulat concluzii în cauză conform propriilor convingeri formate în baza actelor din dosar dar şi grefiera S.E., care nu are nicio contribuţie la pronunţarea hotărârii, activitatea acesteia rezumându-se doar la consemnările privind desfăşurarea procesului.
S-a apreciat că infracţiunile reclamate de petent ca fiind săvârşite în cauză nu există.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat în baza art. 278 C. proc. pen. plângerea petentului B.G.
Prin rezoluţia nr. 451/II/2/2008 din 8 decembrie 2008 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul B.G.
Pentru a emite această rezoluţie s-a reţinut că raportând conţinutul infracţiunilor reclamate la activităţile desfăşurate de persoanele împotriva cărora petentul a formulat plângere penală, rezultă că aceştia au efectuat activităţi şi au întocmit acte în virtutea dreptului cu care sunt învestiţi în funcţiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii şi nu există indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracţiuni.
Cu privire la faptele reclamate ca fiind săvârşite de grefiera S.E., care a participat la judecarea apelului ca grefier de şedinţă, s-a reţinut că acestea nu există întrucât şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale şi a respectat dispoziţiile judecătorului de a consemna lucrările efectuate în timpul şedinţei de judecată.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, a formulat în baza art. 2781 C. proc. pen. plângere petentul B.G.
Curtea de Apel Suceava prin sentinţa penală nr. 29 din 6 martie 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.G. reţinând că în urma actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat probe sau indicii că intimaţii ar fi săvârşit infracţiunile imputate acestora de către petiţionar.
Ca urmare, instanţa a constatat că soluţia de neurmărire penală dispusă de către procuror este legală şi temeinică, astfel că a menţinut-o.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în motivele de recurs reiterând susţinerile invocate în plângerea penală.
Examinând actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată, că recursul declarat de petiţionar este tardiv.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. „termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel", iar conform art. 3853 alin. (2) cu referire la art. 263 alin. (3) C. proc. pen. „pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare termenul de recurs curge de la pronunţare, iar pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare ... termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii".
Cum în cauză petentul B.G. a lipsit de la dezbateri cât şi de la pronunţarea hotărârii penale atacate, copie de pe dispozitivul sentinţei penale nr. 29/2009 a Curţii de Apel Suceava fiindu-i comunicată la 10 martie 2009, rezultă că ultima zi în care acesta putea declara recurs era 23 martie 2009.
Petentul a declarat recurs, pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 martie 2009, data poştei, (fila 6 dos.), depăşind astfel termenul prevăzut de lege pentru declararea căii ordinare de atac.
Aşa fiind, recursul apare ca tardiv, astfel că va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 6 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1748/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2415/2009. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
