ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 661/2009

Dosar nr. 1556/121/2008

Şedinţa publică din 25 februarie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 419 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi, inculpatul O.N. a fost condamnat, la o pedeapsă principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 în referire la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 01 martie 2008 la zi.

S-a constatat că partea vătămată B.P.V. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul O.N. la plata sumei de 1.522,32 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele.

În seara zilei de 29 februarie 2008, partea vătămată B.P.V. se plimba împreună cu martorii R.A.C., B.D.M. şi D.G.B. prin cartierul unde locuiau. La un moment dat partea vătămată a găsit, in zona blocului P., un cuţit tip baionetă artizanal, cu teacă şi mâner de culoare neagră, pe care l-a luat cu el.

În jurul orelor 20,00, în timp ce aceştia se îndreptau spre casele lor, în dreptul blocului N. de pe strada I.F. din municipiul Galaţi, s-au întâlnit cu inculpatul O.N., care se afla sub influenta băuturilor alcoolice; in cursul zilei acesta consumând cu alţi cunoscuţi băuturi alcoolice.

Inculpatul Ie-a propus acestora să meargă la o petrecere (bairam) la fraţii O., la blocul N.V. de pe aceeaşi stradă.

La intrarea in apartament partea vătămată i-a dat martorului O.C.F. cuţitul pe care îl găsise.

De asemenea, inculpatul i-a dat martorului O.C.F. un cuţit tip baionetă cu teacă şi mâner de culoare maro, pe care îl avea asupra sa.

Martorul O.C.F. a luat cele două cuţite si Ie-a dus in dormitor.

În apartamentul respectiv se mai aflau martorii D.l.S., M.A., iar mai târziu a venit si martorul O.M. În apartament inculpatul, partea vătămată şi martorii au ascultat muzică, au dansat şi au consumat băuturi alcoolice, inculpatul fiind cel care a plătit băuturile.

La un moment dat, în jurul orelor 1,30, inculpatul a luat din dormitor cuţitul tip baionetă cu teacă şi mâner de culoare maro, s-a apropiat de partea vătămată, i-a pus braţul drept în care avea cuţitul peste gât şi, fără un motiv anume, a tăiat-o in zona gâtului, zonă în care partea vătămată a început să sângereze abundent.

Inculpatul a realizat imediat gravitatea faptei, spunând „vai ce am făcut", şi, după ce a aruncat cuţitul în cadă la baie, a luat un prosop şi l-a înfăşurat in jurul gâtului părţii vătămate.

Momentul în care inculpatul a tăiat partea vătămată a fost observat de martorii D.l.S., D.G.B., O.C.F., R.C.A. şi B.D.M. De asemenea şi celelalte persoane care se aflau în apartament au luat cunoştinţă despre cele întâmplate.

Inculpatul a sunat imediat la un taxi pentru a duce partea vătămată la spital şi a însoţit partea vătămată în faţa blocului. întrucât taximetristul nu a vrut să-i transporte, inculpatul şi partea vătămată s-au deplasat la Secţia 4 Poliţie Galaţi unde a fost chemată o ambulanţă care a transportat partea vătămată la spital.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a procedat la ridicarea cuţitului tip baionetă de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei, a cuţitului artizanal găsit de partea vătămată, a papucilor cu care s-a deplasat partea vătămată la secţia 4 Poliţie, precum şi a unor probe biologice.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate B.P.V. rezultă următoarele:

- minorul B.P.V. prezintă plagă tăiată profundă cervico-laterală stânga şi nucală, cu stare de şoc hemoragie la internare, leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor, posibil cuţit;

- leziunea poate data din noaptea de 29 februarie 2001 martie 2008;

- la data producerii, prin profunzimea sa, cu interesare musculară şi vasculară, cu stare de şoc hemoragie prin hemoragie externă, leziunea i-a pus in primejdie viata;

- necesită 14 - 15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii;

- sângele victimei aparţine grupei sanguine 01, Rh pozitiv;

- în sângele recoltat de la victimă s-a pus în evidenţă 0,65g %0 alcool.

- Susţinerile martorilor D.G.B., O.C.F., R.C.A. şi B.D.M. din cursul judecăţii, cum că nu ar fi văzut momentul în care inculpatul a tăiat partea vătămată au fost înlăturate ca fiind nesincere, aceştia nemotivând credibil revenirea fată de declaraţiile date în faza de urmărire penală în care au arătat că au observat acest moment.

Pentru aceleaşi motive au fost înlăturate şi susţinerile martorilor D.G.B. şi B.D.M., din faza judecăţii, cum că inculpatul nu ar fi avut la el cuţitul tip baionetă în momentul în care au intrat in locuinţa fraţilor O. şi că ar fi trimis ulterior pe cineva să-l aducă de acasă.

Susţinerile inculpatului cum că nu ar fi tăiat partea vătămată şi nu ştie sau nu-şi aduce aminte cine a tăiat partea vătămată au fost înlăturate întrucât nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii au fost pe deplin dovedite prin probele administrate in cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor D.l.S., D.G.B., O.C.F., O.M.V., R.C.A., B.D.M., cu precizările arătate mai sus, parţial declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de ridicare corpuri delicte, planşele foto, raportul de constatare medico-legală, actele aflate la dosar.

Cu privire la forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul tribunalul a reţinut că acesta este intenţia, cel puţin indirectă.

Astfel, ţinând cont că zona în care inculpatul a tăiat partea vătămată (cea a gâtului) este o zonă vitală, leziunea a fost profundă, urmările grave, obiectul folosit (un cuţit tip baionetă) este apt să producă moartea, a rezultat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea morţii) şi, dacă nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.

Faţă de considerentele sus - menţionate, nu s-a putut reţine că inculpatul nu ar fi acceptat rezultatul faptei sale, socotind fără temei că el nu se va produce, şi, cu atât mai mult, că nu ar fi prevăzut rezultatul acesteia, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

În consecinţă, nu s-a putut reţine că inculpatul a acţionat din culpă, astfel că cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) teza I C. pen., a fost respinsă ca nefondată.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., s-a reţinut că şi aceasta este nefondată, şi a fost respinsă, ţinând cont de urmările faptei, respectiv punerea in primejdie a vieţii, chiar dacă leziunea a necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, şi de intenţia inculpatului de a ucide.

Cererea de schimbare a încadrării juridice in infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., a fost respinsă, întrucât, inculpatul nu a acţionat doar cu intenţia de a vătăma, ci cu intenţia de a ucide, rezultat care însă nu s-a produs.

Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice in infracţiunea de tentativă la omor simplu prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., motivat de faptul că în camera în care s-a comis fapta nu se afla nici o persoană a fost respinsă, întrucât din situaţia de fapt reţinută mai sus a rezultat că infracţiunea a fost comisă la o petrecere (bairam) care constituie o reuniune de mai multe persoane, reuniune care, în speţă, nu era una de familie, săvârşirea faptei fiind văzută de mai multe persoane participante. În consecinţă, fapta comisă de inculpat a fost săvârşită în public conform art. 152 alin. (1) lit. d) C. pen.

La individualizarea pedepselor, principală şi complementară ce s-au aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale dar nici nu a avut o comportare bună anterior faptei. Chiar dacă inculpatul are referinţe bune de la trei vecini de bloc şi a fost achitat în două cauze penale, se constată că acesta este cercetat în 21 de dosare pentru comiterea de fapte penale, astfel că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Însă, ţinând cont de stăruinţa depusă de inculpat pentru a înlătura rezultatul faptei, respectiv: acordarea primului ajutor părţii vătămate prin acoperirea rănii cu prosoape pentru oprirea sângerării, apelarea unui taxi pentru transportul părţii vătămate la spital, conducerea acesteia până în faţa blocului şi apoi la secţia 4 Poliţie Galaţi pentru anunţarea ambulanţei, s-a reţinut că inculpatul poate beneficia de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. De asemenea, având în vedere starea de beţie voluntară incompletă in care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii faptei, relaţiile bune în care acesta se afla cu partea vătămată, s-a reţinut că acesta poate beneficia de circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă s-a reţinut că partea vătămată B.P. nu s-a constituit parte civilă, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 1522,32 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate.

Împotriva sentinţei penale nr. 419 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul O.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului şi a greşitei reţineri în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. S-a invocat că faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta de obiectul folosit la săvârşirea faptei de zona vizată, de faptul că leziunea a fost profundă, nu se justifica ca în favoarea inculpatului să se reţină circumstanţe atenuante.

Sub acest aspect, chiar dacă, realizând consecinţele faptei săvârşite şi posibilitatea morţii victimei, i-a pus acesteia un prosop în jurul gâtului pentru a stopa sângerarea şi a sesizat organele de poliţie, nu s-a avut în vedere că, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, a încercat continuu să-şi minimalizeze vinovăţia şi că este cercetat în alte 21 cauze penale vizând infracţiuni comise prin violenţă, fapte de ultraj, de tulburare a liniştii publice, port sau folosire de arme albe, date ce au dat dimensiune conduitei sale antisociale şi periculozitatea pe care inculpatul o prezintă pentru societate.

Inculpatul O.N. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate si netemeinicie.

A susţinut că încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., deoarece nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa persoanei vătămate. A fost vorba de o întrunire între prieteni, unde au consumat cu toţii băuturi alcoolice şi pe fondul consumului de alcool s-au jucat cu cuţitele, a vrut să o sperie şi să o intimideze pe partea vătămată, a îmbrăţişat-o dar aceasta s-a tras şi atunci s-a produs tăietura.

Tot în ceea ce priveşte încadrarea juridică a susţinut că ar trebui reţinută infracţiunea de tentativă de omor simplu prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că, în momentul săvârşirii faptei, în camera respectivă se afla numai el şi partea vătămată, ceilalţi martori se aflau în bucătărie şi au venit în camera respectivă după ce au auzit un ţipăt.

În subsidiar a susţinut că nu are antecedente penale a avut o atitudine sinceră, şi-a dat seama de gravitatea faptei săvârşite şi chiar dacă era în stare avansată de ebrietate, sesizând că viaţa părţii vătămate este în pericol, a luat un prosop şi i l-a înfăşurat în jurul gâtului, a sunat la ambulanţă şi la poliţie şi a solicitat reducerea pedepsei. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost admis iar apelul declarat de inculpat a fost respins pentru motivele ce s-au arătat în continuare.

Analizând hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul O.N., dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect fapta săvârşită de inculpat cu vinovăţie şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, din declaraţiile martorilor O.C.F., D.l.S. a rezultat că iniţial inculpatului şi martorilor care-l însoţeau li s-a refuzat intrarea în apartamentul respectiv deoarece inculpatul era cunoscut ca fiind o fire violentă. Martorul O.C.F. a arătat că Ie-a spus acestora că nu poate să-i primească în apartament fiindu-i frică să nu iasă scandal, însă inculpatul a insistat şi în aceste condiţii a fost luat de către însoţitorii săi. Aceştia s-au întors peste 10 minute şi de această dată inculpatul a intrat efectiv peste martor în apartament. A arătat martorul că nu a avut efectiv cum să-l refuze pe O.N. ştiindu-l ca fiind un individ violent şi văzându-l băut.

Martorul D.l.S. a arătat că în momentul în care inculpatul a fost văzut pe vizor, martorul O.C.F. i-a zis lui şi martorului M.A. să se ascundă în dormitor pentru ca inculpatul să se convingă că acolo nu este petrecere. Acelaşi martor a arătat că inculpatul s-a comportat normal cu cei străini de gaşca lui, dar îi lua la mişto şi le mai dădea câte un pumn „bărbăteşte" prietenilor săi, îi lovea în glumă cu pumnii şi picioarele, fără un motiv anume.

Acelaşi martor a arătat că, deoarece partea vătămată a refuzat să mai bea, inculpatul a strâns-o de gât şi i-a pus mâna pe faţă, fără ca partea vătămată să poată reacţiona în vreun fel.

S-a mai reţinut că lovirea victimei cu un cuţit tip baionetă în zona gâtului constituie o activitate care, prin însăşi materialitatea sa, vădeşte că inculpatul a prevăzut moartea victimei, ca rezultat posibil al acţiunii sale. Săvârşind fapta care a pus în pericol viaţa victimei, inculpatul, chiar dacă nu a dorit rezultatul letal, l-a acceptat în mod conştient ceea ce înseamnă că a acţionat cu intenţia de a ucide.

Aşa fiind, nu s-a putut reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin (2) teza a ll-a C. pen., ci o tentativă la infracţiunea de omor calificat.

La stabilirea încadrării juridice relevant s-a considerat faptul că, plaga profundă i-a pus viaţa victimei în primejdie, că rezultatul letal nu s-a produs datorită intervenţiei prompte a medicilor, cât şi numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimei.

Nici cererea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea de tentativă de omor simplu prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., nu a fost considerată fondată. Potrivit art. 152 lit. d) C. pen., fapta se consideră săvârşită în public când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.

În cauză, infracţiunea a fost săvârşită în prezenţa a 6 martori şi nu s-a putut reţine că reuniunea respectivă a avut caracter de familie în condiţiile în care, cel puţin martorii O.C.F., O.M.V. şi D.l.S. îl cunoşteau doar din vedere pe inculpat, ştiau că acesta este o fire violentă şi au încercat să-l împiedice să intre în apartament.

Având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, se constată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că inculpatul poate beneficia de circumstanţe atenuante.

Considerarea lor ca circumstanţe atenuante şi pe cale de consecinţă să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

S-a mai constatat că la aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, trebuie să se aibă în vedere gradul ridicat de pericol, ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, pericolul social concret al faptei săvârşite, de urmările produse şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului.

În cauză, prima instanţă nu a avut în vedere că inculpatul are doar 7 clase, nu şi-a satisfăcut stagiul militar, deşi are 24 de ani, nu are nici o ocupaţie şi din probele administrate în cauză a rezultat că este o fire violentă şi care persistă în activitatea infracţională. Relevant sub acest aspect este procesul - verbal încheiat de secţia 4 Poliţie din care a rezultat că inculpatul este cercetat penal în alte 21 de dosare, multe dintre acestea vizând infracţiuni comise prin violenţă, fapte de ultraj, tulburarea liniştii publice, port sau folosire de arme albe, furt, violare de domiciliu, distrugere.

Faptul că inculpatul imediat după tăierea părţii vătămate realizând gravitatea faptei săvârşite a înfăşurat cu un prosop în zona gâtului poate fi reţinut ca un element de individualizare, care să fie avut în vedere la aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut, de lege.

Nici starea de ebrietate voluntară nu s-a putut reţine ca circumstanţă atenuantă atâta timp cât anterior, în timpul şi după comiterea faptei inculpatul a acţionat nealterat. Sub acest aspect s-a avut în vedere că inculpatul, pe motiv că partea vătămată refuză să mai bea, a strâns-o de gât, i-a pus palma peste faţă, după care a mers în dormitor a luat cuţitul, a revenit în sufragerie şi a tăiat-o pe partea vătămată, sub privirile neputincioase ale martorilor.

Faţă de aceste considerente s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în rejudecare:

A înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (I) lit. b) şi alin. (2) C. pen. şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului O.N. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 în referire la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. (i) C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare. S-au menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N. Conform art. 383 alin. (II) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului. în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 01 martie 2008 până la data de 18 decembrie 2008.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul O.N. la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul O.N., care a criticat-o prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859, pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., învederând instanţei faptul că inculpatul nu a avut intenţia de a ucide, iar în raport de această încadrare juridică stabilirea unei pedepse în limitele legale.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, acesta fiind sincer, a dat dovadă de spirit civic ajutând victima şi nu are antecedente penale, astfel a considerat că se pot reţine şi dispoziţiile art. 73 lit. b) C. proc. pen., având în vedere beţia voluntară în care se afla inculpatul, precum şi faptul că acesta era în relaţii bune cu victima, depunând acte în circumstanţiere.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859, pct. 17 şi 14 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut oral la termenul de astăzi 25 februarie 2009 de către apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, rezultă că instanţa de fond în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului O.N., în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută, fapta acestuia constând în aceea că a lovit victima cu un cuţit tip baionetă în zona gâtului, aceasta constituind o activitate care, prin însăşi materialitatea sa, vădeşte că inculpatul a prevăzut moartea victimei, ca rezultat posibil al acţiunii sale.

Săvârşind fapta care a pus în pericol viaţa victimei, inculpatul, chiar dacă nu a dorit rezultatul letal, l-a acceptat în mod conştient ceea ce înseamnă că a acţionat cu intenţia de a ucide.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficientă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat a fost corect încadrată juridic.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica inculpatului O.N., cu privire la nevinovăţia sa în raport de fapta pentru care a fost condamnat, aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor D.l.S., D.G.B., O.C.F., O.M.V., R.C.A., B.D.M., cu precizările arătate mai sus, parţial declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de ridicare corpuri delicte, planşele foto, raportul de constatare medico-legală, actele aflate la dosar.

În condiţiile în care, inculpatul O.N., în loc public - reuniune de mai multe persoane, a aplicat victimei B.P.V. o lovitură cu cuţitul tip baionetă, corp apt de a ucide în zona gâtului, regiune vitală, cauzându-i o plagă tăiată profundă cervico - laterală stg. şi nucală, cu stare de şoc hemoragie la internare, leziune care prin profunzimea sa, cu interesare musculară şi vasculară şi stare de şoc hemoragie prin hemoragie externă i-a pus în primejdie viaţa, în mod corect s-a reţinut că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

În plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.P.V. şi din declaraţiile martorilor D.l.S., D.G.B., O.C.F., O.M.V., R.C.A. şi B.D.M. a rezultat că, imediat după incidentul de mai sus, inculpatul O.N. a luat din dormitor cuţitul tip baionetă, cu teacă şi mâner culoare maro, i-a îndepărtat pe martorii R.A.C., B.D. şi D.G.B. înspre fereastră şi s-a apropiat de partea vătămată B.P.V. I-a pus braţul drept peste gât şi deşi partea vătămată manifesta frică şi-i cerea inculpatului să stea liniştit, fără un motiv anume, inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată în zona gâtului, acesteia începând să-i curgă sânge din abundenţă.

Relevant a fost considerat şi faptul că inculpatul are 24 de ani în timp ce partea vătămată are numai 16 ani.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 182/ E din 01 martie 2008 a rezultat că partea vătămată a prezentat plagă tăiată profundă cervico - laterală stg. şi nucală - cu stare de şoc hemoragie la internare, leziune care prin profunzimea sa, cu interesare musculară şi vasculară şi stare de şoc hemoragie prin hemoragie externă i-a pus în primejdie viaţa.

Fată de situaţia de fapt reţinută corect de către instanţa de fond şi însuşită şi de prima instanţă de control judiciar, Înalta Curte a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat este corespunzătoare.

De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului O.N., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, inculpatul deşi nu are antecedente penale este cercetat într-un număr de 21 de dosare penale multe dintre acestea vizând infracţiuni comise prin violenţă, fapte de ultraj, tulburarea liniştii publice, port sau folosire de arme albe, furt, violare de domiciliu, distrugere, inculpatul are doar 7 clase, nu şi-a satisfăcut stagiul militar, deşi are 24 de ani, nu are nici o ocupaţie şi din probele administrate în cauză a rezultat că este o fire violentă şi care persistă în activitatea infracţională.

În ceea ce priveşte starea de ebrietate voluntară nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., deoarece, chiar în condiţiile unei infracţiuni spontane, inculpatul a acţionat conştient în timpul şi după comiterea acesteia.

În mod corect s-a apreciat că nu se pot reţine nici circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât, deşi inculpatul s-a prezentat la secţia 4 Poliţie, acesta nu a recunoscut comiterea faptei, nu a avut o comportare sinceră, căutând diferite scuze pentru a-şi minimaliza răspunderea.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nici critica formulată de inculpatul O.N., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpatul O.N., asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N., împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2008 la 25 februarie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N., împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2008 la 25 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 659/2009. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2427/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Penal