ICCJ. Decizia nr. 2434/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2434/2009
Dosar nr. 5338/1/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 4545/2/2009 (nr. 1193/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, invocată de recurenta petentă M.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin încheierea din 14 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (ca instanţă de recurs), a respins, ca neîntemeiată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta M.A. cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiei art. 29 din Legea nr. 47/1992 potrivit căreia „dosarul va fi trimis judecătorului în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se solicită dosarul."
În recursul declarat împotriva încheierii din 14 mai 2009, în faţa curţii de apel, recurenta a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate, de data aceasta a dispoziţiilor art. 26 alin. (6) ultima teză din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, text potrivit căruia „recursul se judecă în termen de 3 zile".
Recurenta a susţinut că această dispoziţie legală este neconstituţională în raport de prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, 24, 52, 54, 124, 129 şi 148 alin. (2) din Constituţia României şi ale art. 6 alin. (1), art. 13, 14, 17 şi art. 53 din C.E.A.D.O.L.F.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Cum din cuprinsul sesizării excepţiei de neconstituţionalitate a textului privind menţiunea că „recursul se judecă în termen de 3 zile" nu rezultă o legătură directă cu obiectul recursului supus judecăţii, respectiv, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziiţiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat excepţia ca fiind promovată fără a îndeplini exigenţele de admisibilitate prevăzute de art. 29 şi, în consecinţă, a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petiţionara M.A. care a solicitat instanţei ataşarea în întregime a dosarului nr. 84/P/2005 în care D.N.A. a emis soluţia de netrimitere în judecată împotriva căreia petenta a formulat plângere la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată în faţa căreia se invocă o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii referitoare la existenţa în vigoare a dispoziţiei criticate, legătura acesteia cu soluţionarea cauzei şi nedeclararea anterioară a ei ca neconstituţională.
Or, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, invocată de petiţionară în faţa instanţei de recurs Curtea de Apel Bucureşti, nu are legătură cu soluţionarea cauzei al cărei obiect îl constituie excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de fond, Tribunalul Bucureşti, şi care avea un cu totul alt conţinut.
În consecinţă, Curtea constată că în mod just instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că prin succedarea unor astfel de cereri, desfăşurarea cursului dosarului iniţial, având ca obiect recurs la sentinţa judecătoriei prin care s-a soluţionat o plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., a fost deviată spre instanţa supremă, instanţă care nu este competentă în nici un grad de jurisdicţie în această pricină.
Pentru aceste motive, constatând că recursul declarat este nefondat, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia şi obligarea recurentei petiţionare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4545/2/2009 (1193/2009).
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2418/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2486/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
