ICCJ. Decizia nr. 2580/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2580/2009
Dosar nr. 1805/33/2008
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii C.V. şi C.J., domiciliaţi în Cluj - Napoca, împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 15 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 234/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinută prin rezoluţia procurorului general din 11 noiembrie 2008, dată în Dosarul nr. 943/II/2/2008.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petiţionarii C.V. şi C.J. s-au plâns împotriva inspectorilor de poliţie M.O., V.F. şi C.T. şi agenţilor de poliţie M.M. şi I.E., precum şi împotriva ofiţerilor de poliţie D.D. şi L.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., susţinând că se fac vinovaţi de abuzurile şi neglijenţele de care au dat dovadă în cercetarea cauzei privind moartea lui C.V. junior, prin neefectuarea unei expertize medico-legale de către o comisie de experţi din cadrul I.M.L. M.M. Bucureşti, care să răspundă la „tanatocronologia morţii".
Prin rezoluţia din 15 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 234/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.O., V.F. şi C.T.(inspectori de poliţie), M.M. şi I.E.(agenţi de poliţie), D.D. şi D.L.(ofiţeri de poliţie), pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) si (2) C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, că sus-numiţii nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu iar actele premergătoare efectuate în dosar au fost întocmite cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluţia din 11 noiembrie 2008, dată în Dosarul nr. 943/II/2/2008, a respins plângerea formulată de petenţi împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen., întrucât nu s-a constatat exercitarea abuzivă sau neglijenţă a atribuţiilor specifice de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie din Cluj şi nu se impune completarea probatoriului.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că actele efectuate de intimaţi au fost cenzurate de procurorii care au întocmit dosarul de cercetare a morţii violente a numitului C.V. junior şi nu s-a constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unor atribuţii de serviciu de către aceştia, prin care să provoace o vătămare a intereselor legale ale petenţilor cu ştiinţă sau din culpă.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs petiţionarii, solicitând admiterea acestora şi recercetarea intimaţilor pentru infracţiunile sesizate, arătând că poliţiştii nu au făcut decât să susţină varianta medicului legist, constatând sinuciderea fiului lor, apreciind totodată că nu putea fi audiat, în calitate de martor, medicul legist care a efectuat raportul de constatare medico-legală al decesului.
Au mai susţinut că nu s-a constatat nici unul din semnele sinuciderii şi că a existat o băltire a sângelui la creier, provocată de o lovitură cu un corp dur, sângele scurgându-se apoi pe nas.
De asemenea, au arătat că schizofrenia paranoidă nu se poate depista la vârsta de 16 ani, iar creanga de pin de care a fost agăţat fiul lor era de grosimea unui deget şi ar fi fost foarte probabil să se rupă în spasmele sinuciderii.
În concluzie, au susţinut că fiul lor a fost sechestrat, îmbătat şi ucis, motive pentru care solicită admiterea recursurilor.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârşirea vreunei fapte penale de către intimaţi.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
În această ordine de idei, pentru a nu mai relua motivările reţinute în rezoluţiile parchetului şi considerentele sentinţei, Curtea constată că în cauza privind moartea numitului C.V. junior au fost administrate toate probele şi s-au făcut toate cercetările necesare pentru lămurirea împrejurărilor decesului sub toate aspectele.
În acest sens, în cauză s-a dispus şi s-a efectuat iniţial raportul de constatare medico-legală nr. 5012/3/564 din 4 noiembrie 2002 emis de I.M.L. Cluj, în care se arată că moartea numitului C.V. a fost violentă, ea datorându-se axfisiei mecanice prin spânzurare atipică completă. În raport s-a mai precizat că moartea poate data din 20 septembrie 2002, respectiv că alcoolemia a fost de 1,15 gr. %o.
Faţă de întreg materialul probator administrat în cauză, procurorul a constatat că moartea acestuia nu este urmarea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind vorba de un suicid.
Întrucât, petenţii au invocat aceleaşi dubii pe parcursul cercetării cauzei decesului ca cele din prezentele recursuri, s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de constatare medico-legală, prin care au fost clarificate dubiile ce se ridicau în legătură cu mecanismul de producere al leziunilor traumatice evidenţiate la examinarea cadavrului, concluzia fiind aceea că „mecanismul de producere al leziunilor traumatice evidenţiate la examinarea cadavrului lui C.V. este cel de axfisie mecanică prin spânzurare".
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea petenţilor privind varianta potrivit căreia decesul fiului lor ar fi intervenit doar cu o zi înainte, acesta fiind sechestrat, îmbătat şi ucis, întrucât aşa cum sunt descrise în literatura de specialitate şi în actele dosarului semnele evidenţiate pe cadavru, respectiv lividitatea membrelor inferioare, rigiditatea instalată, putrefacţia începută, constatată prin existenţa petei verzi şi a larvelor la nivelul orificiilor buconazale şi ochi, sunt semne ce apar, de regulă, după mai multe zile, fără a fi prezente pe un cadavru la o zi sau două după deces.
Aşa fiind, cum în prezenta cauză nu se analizează decât motivele de recurs pe baza cărora să poată fi stabilită nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, Curtea constată că petiţionarii nu au adus alte motive noi, decât cele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului şi care au fost avute deja în vedere în fazele procesuale anterioare.
Simpla nemulţumire a petiţionarilor faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care au fost implicaţi, faptul că nu sunt de acord cu soluţiile adoptate şi reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcţie de propriile interese influenţate de durerea firească pricinuită de pierderea unui copil, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimaţilor, activitatea acestora fără a se situa în afara legii penale şi fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care petiţionarii le-au indicat în plângere.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.V. şi C.J. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2556/2009. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2009. Penal → |
|---|
