ICCJ. Decizia nr. 2499/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2499/2009
Dosar nr. 5497/1/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, formulată în Dosarul nr. 02036/89/2007 a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.N.G.(fiul lui N. şi al M., născut la 30 iulie 1971 în Bârlad, jud. Vaslui, deţinut în Penitenciarul Iaşi).
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 372 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că împreună cu alte persoane condamnate în cauză au constituit o grupare infracţională şi au înşelat mai multe societăţi comerciale prin achiziţionarea de mărfuri achitate cu file CEC fără acoperire cauzând un prejudiciu de 470.107,92 lei.
Totodată, instanţa sesizată cu apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii arătate a considerat că se impune menţinerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.N.G. care a susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu disp. art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului C.N.G. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că acesta a comis infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în constituirea unei grupări infracţionale şi inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale de la care au fost achiziţionate mărfuri plătite cu file CEC fără acoperire bancară, activitate ilicită ce a avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu de 470.107, 92 lei.
Având în vedere probele de vinovăţie administrate Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi cu cele ale art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
Faţă de cele ce preced, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.N.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.G. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 02036/89/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2486/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2556/2009. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
