ICCJ. Decizia nr. 2478/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2478/2009
Dosar nr. 5464/1/2009
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului Ş.S.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că infracţiunea pentru care este judecat inculpatul este sancţionată cu pedeapsa mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârşire a faptei a generat o stare majoră de indignare în comunitate, probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai reţinut că există indicii că inculpatul a încercat să se sustragă procesului penal, că a mai cunoscut rigorile legii penale şi contravenţionale, în prezenta cauză fiind judecat pentru o faptă comisă în stare de ebrietate, prin violenţă fizică faţă de minora de 11 ani, după ce anterior soţia şi alţi 3 copii ai săi au fost nevoiţi să plece din domiciliu datorită atitudinii sale violente.
S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind conformă cu exigenţele impuse de art. 5 par. l, pct. l din C.A.D.O.L.F.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive pe motiv că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai menţin.
Recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul Ş.S. a fost trimis în judecată şi condamnat prin sentinţa penală nr. 91/ D din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b), alin. (3), teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în noaptea de 29 iunie 2008, a violat-o de 2 ori pe minora B.A.I., în vârstă de 11 ani, pe care o avea în îngrijire.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului, luată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18/ U din 1 iulie 2008, emis de Tribunalul Neamţ.
Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 146, 149, 151 şi 148 lit. f) C. proc. pen., reţinându-se că a comis o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani şi există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În cauza de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat printr-o hotărâre chiar nedefinitivă, pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra unei minore de 11 ani, pe care o avea în îngrijire, faptă cu un grad de pericol social deosebit, iar faţă de modalitatea de săvârşire a acesteia, care a determinat indignarea comunităţii din care face parte şi persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, reiese pericolul concret pentru ordinea publică.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor C.E.D.O. şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.S. împotriva încheierii din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală în dosarul nr. 2384.2/103/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2476/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 25/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
