ICCJ. Decizia nr. 2623/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2623/2009
Dosar nr. 133/59/2009
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 74/PI din 09 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ş.A. împotriva ordonanţei din 21 decembrie 2008 dată în Dosar nr. 380/P/2008 şi a ordonanţei din 14 ianuarie 2009 dată în Dosar nr. 25/II/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le menţine ca temeinice şi legale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa din 21 decembrie 2008 dată în Dosar nr. 380/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul T.G. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul a reţinut în motivarea ordonanţei că petentul Ş.A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de subcomisarul T.G. şi agenţii de poliţie S.D. şi C.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar faţă de cei doi agenţi de poliţie şi cu privire la infracţiunea de fals intelectual.
În esenţă, petentul a reproşat ofiţerului de poliţie T.G. că a refuzat să-i elibereze lui sau fiicei sale, soţia victimei P.C., în termen de 24 ore de la producerea accidentului de circulaţie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, şi nu a verificat dacă acesta corespunde cu relatările făcute de martorii audiaţi în cauză.
Petentul i-a acuzat pe agenţii de poliţie S.D. şi C.F.M. de faptul că nu au măsurat în mod corespunzător lăţimea părţii carosabile de la locul producerii accidentului, iar în schiţa întocmită nu au poziţionat punctul de impact al celor două autovehicule implicate în accident, cu scopul de a scoate în evidenţă că victima, care circula cu motocicleta, putea să evite coliziunea.
Din actele premergătoare, procurorul a constatat că subcomisarul T.G. din cadrul Poliţiei Oraşului Jimbolia a efectuat cercetări în Dosarul nr. 1145/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timiş, faţă de învinuitul I.D., faţă de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 C. pen., constând în aceea că la data de 16 septembrie 2007, în timp ce intenţiona să întoarcă autoturismul pe carosabil, în localitatea Checea, făcând o manevră de virare, a fost lovit în portiera stângă spate a autoturismului de motocicleta condusă de P.C., care a decedat în urma impactului.
S-a mai arătat că în cauză au fost audiaţi martori şi s-a efectuat un raport de expertiză tehnico-judiciară auto, care a concluzionat că accidentul s-a produs din cauza vitezei mari cu care circula conducătorul motocicletei şi a lipsei de îndemânare a acestuia.
Organul de cercetare penală T.G., prin referat, a propus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., faţă de numitul I.D,, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 178 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. faţă de P.C. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, arătându-se de către procuror, că la data soluţionării plângerii, dosarul nu era finalizat de parchetul competent.
S-a mai arătat în ordonanţă că, cercetarea la faţa locului nu a fost efectuată de către subcomisarul T.G., iar în cuprinsul dispoziţiilor legale nu rezultă obligaţia de a se comunica părţilor un exemplar din procesul verbal încheiat cu acea ocazie.
În aceste condiţii, s-a apreciat că nu există indicii cu privire la săvârşirea de către ofiţerul de poliţie T.G. a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi sunt incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petentul Ş.A., plângere care a fost respinsă prin ordonanţa din 14 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 25/II/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerilor sale, petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată cu plângere împotriva ordonanţelor date de către procurori în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea petiţionarului este nefondată, neexistând indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către intimatul T.G., acesta neparticipând la cercetare la faţa locului, activitatea sa rezumându-se doar la propunerea de scoatere de sub urmărire penală în ceea ce-l priveşte pe învinuitul I.D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul Ş.A. apreciind-o nelegală şi netemeinică, întrucât intimatul T.G. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., I.C.C.J. constată că aceasta este legală şi temeinică.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi materialelor din dosarul cauzei, analizând amănunţit toate împrejurările şi aspectele sesizate de petiţionar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate şi în concluziile stabilite de organul de urmărire penală.
Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni. Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus o soluţie legală şi temeinică, confirmată de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa penală nr. 74/PI/2009 în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale faţă de T.G., pentru săvârşirea infracţiunilor sesizate în plângerea adresată de petiţionar.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că cercetarea la faţa locului nu a fost realizată de către subcomisarul T.G., iar din cuprinsul art. 131 C. proc. pen. coroborat cu art. 79 lit. b) din OUG nr. 195/2002 modificată prin OUG nr. 69/2007 nu rezultă obligaţia de a se comunica părţilor un exemplar al procesului-verbal încheiat cu acea ocazie. Intimatul însă a fost cel care prin referatul din 18 iulie 2008 a propus scoaterea de sub urmărirea penală în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a învinuitului I.D. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 178 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. faţă de P.C. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002. Această soluţie s-a întemeiat pe probatoriul efectuat în cauză, neputându-se reţine vreo culpă intimatului în această privinţă, la baza propunerii stând acte, declaraţii de martori şi rapoarte de expertiză ştiinţifică, respectându-şi atribuţiile de serviciu şi făcând o propunere legală, supusă controlului procurorului.
Soluţia propusă de către subcomisarul T.G. s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, petiţionarul înţelegând să valorifice criticile şi nemulţumirile faţă de aceasta, nu fără exercitarea unui control conform art. 278 C. proc. pen. prin plângere la prim-procurorii parchetelor respective, împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului I.D., ci prin formularea unei plângeri împotriva acestuia.
Îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuţiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile, în plângerile prevăzute de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credinţă, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii sesizate.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petiţionarului vizând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.A. împotriva sentinţei penale nr. 74/PI din 9 martie2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2614/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2625/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
