ICCJ. Decizia nr. 2528/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2528/2009
Dosar nr. 403/54/2009
Şedinţa publică din 01 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 06 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluţiei nr. 479/P/2008 din 08 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia nr. 1741/II/2/2008 din 09 septembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata M.A., magistrat judecător în cadrul Tribunalului Dolj, ca tardivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 479/P/2008 din 08 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.A., judecător, Şef Secţie Comercială la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că, la data de 02 iunie 2008, petiţionarul T.A. a sesizat prin plângere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu faptul că judecătoarea M.A. i-a respins în mod nejustificat cererea de îndreptare a erorii materiale formulată cu privire la hotărârile şi încheierile pronunţate de judecătorul A.P. în dosarul comercial nr. 4240/63/2006 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, raportat la cele sesizate de petent, s-a constatat, în esenţă, că cele relatate de petent în plângere nu s-au confirmat, faptele reclamate neexistând.
Astfel, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petent, a fost judecată de M.A., şeful Secţiei Comerciale din cadrul Tribunalului Dolj, care, prin încheierea din 10 iunie 2008 a apreciat că nu au fost omisiuni cu privire la susţinerile părţilor astfel încât, cele învederate în cerere sunt neîntemeiate, iar potrivit art. 285 C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionar faţă de judecător sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., a fost înaintată organului de urmărire penală competent a o soluţiona, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind astfel înregistrat dosarul 479/P/2008.
De asemenea, s-a mai arătat că încheierea dată de judecătorul M.A. este prevăzută cu apel, cale ordinară de atac ce se poate exercita de persoana interesată, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei, astfel încât, petentul nemulţumit de soluţia dată, avea posibilitatea să se adreseze unei instanţe superioare în grad, pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia încheierii criticate.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia nr. 1741/II/2/2008 din 09 septembrie 2008, a dispus, conform art. 275 şi următoarele C. proc. pen., respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală şi temeinică, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat inexistenţa faptelor reclamate de petent ori a oricăror fapte prevăzute de legea penală, în sarcina magistratului judecător M.A., cu ocazia soluţionării cererii de îndreptare eroare materială formulată de petent.
S-a mai arătat că judecătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru hotărârea pe care o pronunţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004 republicată, iar în cauză, cu atât mai mult, încheierea dată de către judecător este prevăzută cu cale distinctă de atac, respectiv apel, astfel încât petentul avea posibilitatea prin exercitarea acestei căi de atac să se adreseze unei instanţe superioare în grad, care să cenzureze soluţia doamnei judecător.
Împotriva rezoluţiei nr. 479/P/2008, confirmată prin rezoluţia nr. 1741/11/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul T.A. a formulat plângere la instanţă, respectiv Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, aceasta înregistrând-o la data de 05 februarie 2009, sub nr. 403/54/2009.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut, în esenţă, că aceasta este nelegală şi netemeinică, deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimata M.A. se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi 264 C. pen. De asemenea, petentul, prin aceeaşi plângere, a mai formulat critici şi cu privire la modul de înregistrare al altor petiţii adresate Curţii de Apel Craiova, cât şi de repartizarea dosarelor, întrebuinţând cuvinte şi expresii jignitoare la adresa anumitor magistraţi ai Curţii de Apel Craiova şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aspecte pe care instanţa nu le-a analizat în actualul cadru procesual, prin raportare la dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., care stabileşte limitele în care instanţa poate cenzura o soluţie a parchetului.
Pe parcursul procesului, la solicitarea Ministerului Public, s-a cerut Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, borderoul prin care a fost expediat către petent, rezoluţia nr. 1741/11/2/2008 din 09 septembrie 2008, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, această instituţie înaintând actele solicitate şi existente la dosar.
Plângerea petentului a fost considerată ca tardiv formulată, şi respinsă ca atare, în baza art. 278 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiile art. 2781 pct. l C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată conform art. 278 C. proc. pen., respectiv cea la Prim Procurorul sau Procurorul General al parchetului unde îşi desfăşoară activitatea procurorul care a soluţionat dosarul, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din borderourile de expediţie existente la dosarul cauzei, a rezultat fără dubiu că petentului T.A. i-a fost comunicată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezoluţia nr. 1741/11/2/2008 din 09 septembrie 2008 la data de 10 septembrie 2008. De asemenea, din primirea pe plângerea formulată de petent şi adresată Curţii de Apel Craiova, a rezultat că aceasta a fost înregistrată la instanţă la data de 05 februarie 2009.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petentul T.A., a formulat recurs.
La termenul de judecată din data de 01 iulie 2009, recurentul petent deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine recursul şi nici nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat faptul că în mod corect a procedat instanţa de fond prin respingerea, ca tardivă, a plângerii întrucât petentul nu a respectat termenul de 20 de zileprevăzut de dispoziţiile art. art. 2781 C. proc. pen.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., menţionat anterior, petentul avea obligativitatea de a formula această plângere în termen de 20 zile de la data primirii soluţiei Procurorului General al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, însă nu s-a conformat acestei obligaţii legale, formulând plângerea la peste 5 luni de zile, astfel încât în cauză s-a constatat incidenţa dispoziţiile art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., în sensul constatării ca fiind tardiv formulată plângerea, în condiţiile în care termenul de 20 zile este un termen de decădere.
Petentului T.A. fiindu-i comunicată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezoluţia nr. 1741/11/2/2008 din 09 septembrie 2008 la data de 10 septembrie 2008.
De asemenea, în raport de data de primire înscrisă pe plângerea formulată de petent şi adresată Curţii de Apel Craiova, a rezultat că aceasta a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 05 februarie 2009.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, apreciind că sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.A., împotriva sentinţei penale nr. 78 din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2524/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2921/2009. Penal → |
|---|
