ICCJ. Decizia nr. 2512/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2512/2009
Dosar nr. 5341/99/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 200.
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1.Tribunalul Iaşi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 629 din 28 octombrie 2008, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă în principiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., cererea de revizuire formulată din Penitenciarul Iaşi de către condamnatul M.C. împotriva sentinţei penale nr. 501 din 26 iunie 2003 a aceleiaşi instanţe rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5935 din 16 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care acesta a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor concurente/continuate de viol, corupţie sexuală şi incest prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. 6) şi alin. (39 teza I, art. 202 alin. (2) şi art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul la plata sumei de 140 lei din care 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel instanţa de judecată a constatat, în acelaşi sens fiind şi concluziile cercetărilor prealabile potrivit art. 399 C. proc. pen. exprimate prin adresa nr. 503/III/6/2008 din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, că motivele indicate de titularul cererii de revizuire pentru anularea hotărârii definitive de condamnare nu se încadrează în cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)- e) C. proc. pen.
2. Apelul declarat în cauză de revizuientul-condamnat M.C. a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 57 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, fiind menţinută ca temeinică şi legală sentinţa atacată cu consecinţa obligării apelantului la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către condamnat ca solicitarea de a i se admite în principiu cererea de revizuire şi a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru verificarea temeiniciei motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (1) şi (3) teza I raportat la art. 385 pct. 10 şi art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 394 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive în latura penală şi civilă poate fi cerută numai atunci când „a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia", [prin alin. (2) şi (3) ale textului de lege amintit legiuitorul adăugând suplimentar „cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de achitare", iar „cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice"].
Referitor la motivele de revizuire în cauză, în declaraţia condamnatului făcută în faţa procurorului (f.3) se consemnează că „am mai formulat două cereri de revizuire a aceleiaşi hotărâri ce mi-au fost respinse" respectiv „am reclamat pe unul din procurorii care m–a anchetat şi a şi susţinut acuzarea mea în instanţe de judecată, iar prin Ordonanţa nr. 635/P/2007 din data de 31 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta întrucât s-a stabilit ca fapte nu există".
În raport cu situaţia de fapt anterior arătată, astfel cum în mod corect s-a reţinut/dispus prin hotărârile atacate, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, întrucât motivele invocate [faptele ilicite nu sunt dovedite prin probele administrate, victima M.E.L. a întreţinut în realitate relaţii intime cu numitul S.C.C. cu care este şi căsătorită actualmente, a fost achitat parţial pentru activitatea infracţională atribuită în responsabilitate de către victimă, pedepsele aplicate sunt excesive; a solicitat efectuarea cercetării penale împotriva procurorului de caz, a martorilor în acuzare] au fost cunoscute şi verificate ca apărări în fond de instanţa de condamnare iar caracterul pretins mincinos al depoziţiilor martorilor în acuzare ori săvârşirea de infracţiuni în activitatea de urmărire penală efectuată de procuror nu sunt dovedite cu înscrisuri oficiale în acest sens [hotărâri de condamnare, ordonanţă procuror privind existenţa faptelor de mărturie mincinoasă ori cercetare abuzivă].
Ca atare, soluţia respingerii ca principiu, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (1) şi (3) teza II C. proc. pen., adoptată de prima instanţă şi menţinută în apel, este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.C. împotriva deciziei penale nr. 57 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2506/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2894/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
