ICCJ. Decizia nr. 2562/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2562/2009
Dosar nr. 270/181/2008
Şedinţa publică din 3 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului se reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 24 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului B.C. întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor nr. 547/P/2007 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă şi rezoluţia nr. 131/II/2 din 26 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, acte ce au fost menţinute.
Petentul, nemulţumit de această hotărâre, a declarat recurs şi a solicitat şi strămutarea dosarului de recurs.
Astfel, Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, prin încheierea nr. 1311 din 23 iulie 2008, a admis cererea formulată de petent şi, a dispus strămutarea judecării dosarului nr. 270/181/2008 de la Tribunalul Mehedinţi, la Tribunalul Bihor.
Tribunalul Bihor a soluţionat în aceste condiţii, recursul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 35 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Baia de Aramă, prin Decizia penală nr. 131/ R din 26 martie 2009.
Prin această decizie nr. 131/ R din 26 martie 2009, Tribunalul Bihor a constatat că recursul petentului a fost declarat peste termenul legal şi nici nu există motive de repunere în termenul de recurs, deşi i s-au acordat mai multe amânări, pentru a face asemenea dovezi.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 131/ R din 26 martie 2009, Tribunalul Bihor a respins, recursul petentului, ca tardiv declarat.
Această hotărâre este definitivă de la lege.
Petentul, nemulţumit şi de această decizie (ce este o hotărâre definitivă), a declarat recurs, la Curtea de Apel Oradea şi care prin Decizia penală nr. 234/ R din 14 mai 2009, l-a respins, ca inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri deja definitive.
În continuare, petentul, declară recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 234/ R din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, dar de data aceasta, petentul l-a intitulat „recurs extraordinar" deşi Codul de procedură penală, în vigoare, de câţiva ani a abrogat această cale extraordinară de atac, la care recurge petentul, în prezentul dosar, doar după voia sa.
Apoi, se mai constată că singura cale de atac, pe care o are petentul de la lege, este recursul, ce l-a folosit deja de 2 ori, iar cel din prezenta cauză, este al 3-lea recurs (în aceeaşi cauză) numai că legea procesual penală în vigoare, nu prevede o asemenea posibilitate.
În consecinţă, recursul de faţă urmează a fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa procesuală a recurentului petiţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.C. împotriva deciziei penale nr. 234/ R din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2542/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2571/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
