ICCJ. Decizia nr. 2538/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2538/2009
Dosar nr. 35945/3/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 179 din 8 februarie 2009, l-a condamnat pe inculpatul G.G., născut la data de 15 decembrie 1980 în Bucureşti, fiul lui M. şi L., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate, cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 462 zile, din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2897 din 16 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 457 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti -, rest ce a fost contopit în pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se să execute în final 5 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se arestul preventiv executat de la 5 august 2008, la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă evaluând probele administrate a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 iulie 2008, D.D. deţinut în Penitenciarul Bucureşti - Jilava, a formulat în temeiul art. 9 din Legea nr. 39/2002 un denunţ, cu privire la faptul că inculpatul cunoscut sub apelativul de G.M. vinde droguri în zona Sectorului 2 Bucureşti.
În realizarea acţiunii de prindere în flagrant a celui denunţat, a fost de acord să colaboreze cu organele de poliţie, în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000, P.E.C., consumator de droguri, care a declarat că îşi procura dozele de heroină de la inculpat, contra sumei de 50 lei doza.
În această împrejurare a indicat imobilul unde inculpatul locuia, organizându-se în prezenţa martorului P.M.R., cumpărarea sub supraveghere a unei cantităţi de droguri.
Astfel, la data de 30 iulie 2008, organele de poliţie au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce însumau 100 lei respectiv o bancnotă de 50 lei şi cinci bancnote de câte 10 lei, sumă ce urma să fie folosită de martorul denunţător la cumpărarea celor două doze de heroină. În aceeaşi zi, în jurul orelor 9,30 martorul P.E.C., după ce i s-a efectuat o percheziţie corporală, s-a deplasat la adresa unde se afla imobilul, unde la etajul 2 locuia inculpatul împreună cu concubina sa, coinculpata D.C.
Odată ajuns aici, martorul a fost întâmpinat de inculpat,i-a solicitat două doze de heroină, predându-i suma de 100 lei, inculpatul a cerut concubinei sale să aducă marfa, ce a fost luată dintr-un alt loc decât cameră.
După ce tranzacţia a fost încheiată, martorul a ieşit din imobil, a predat organelor de poliţie cele două doze de heroină, ce au fost sigilate în vederea expertizării.
Imediat, organele de poliţie au efectuat o percheziţie autorizată sub nr. 275 din 30 iulie 2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la adresa din Bucureşti, sector 2 pătrunzând în camera locuită de inculpat şi concubina sa prin forţarea uşii de acces.
În prezenţa martorului asistent P.M.R., inculpata D.C., a indicat locul unde se află mai multe doze de heroină, respectiv, într-o spărtură între două cărămizi din zidul holului imobilului cu 2 etaje, în dreptul scărilor de acces la etajul 2. Cu această ocazie, a declarat că cele 9 doze aparţineau inculpatului.
Suma de 100 lei, plătită drept preţ al dozelor cumpărate, a fost găsită la percheziţie sub o pernă, bancnotele ce o compuneau fiind identice cu cele înseriate de organele de poliţie.
Dozele ridicate au fost expertizate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857769 efectuat la 4 august 2008, concluzionând că întreaga cantitate de 1,36 grame – reprezintă pulbere de heroină în amestec cu cafeină şi griseofulvin, substanţă ce face parte din Tabelul anexă nr. 2 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Privitor la faptă, inculpatul a susţinut că nu cunoaşte provenienţa drogurilor, negând că ar trafica astfel de substanţe – cât şi primirea sumei de bani.
Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în raport de probele descrise ce dovedesc în afara oricărui dubiu activitatea materială desfăşurată de inculpat şi care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, în forma prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, faptă săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie.
În termen legal inculpatul a declarat apel, soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 86 din 9 aprilie 2009, prin care a respins ca nefondată calea de atac.
Prima instanţă de control judiciar a reţinut că probele administrate au fost judicios interpretate, stabilindu-se o situaţie de fapt în acord cu realitatea acţiunilor desfăşurate în scopul prinderii în flagrant a inculpatului, apărările acestuia fiind de circumstanţă menite să-l absolve de răspundere penală.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, reiterând criticile de nelegalitate, constând în greşita sa condamnare, pentru o infracţiune pe care nu a săvârşit-o.
Astfel a solicitat admiterea recursului, invocând drept caz de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare menţionat, cum şi din oficiu, Înalta Curte, constată nefondată calea de atac pentru următoarele considerente.
Identificarea inculpatului ca persoană ce se ocupă cu traficul de droguri de mare risc s-a făcut urmare denunţului numitului D.D. interesat să relateze aspecte reale în acest sens, pentru a beneficia de o cauză legală de reducere a pedepsei, respectiv de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 143/2000.
Realizarea efectivă a flagrantului a fost posibilă prin colaborarea martorului P.E.C., consumator de droguri care-şi procura heroina de la inculpat.
Aşa se explică toate detaliile date de martor, privitor la locuinţa ocupată de inculpat şi concubina sa, cum şi predarea efectivă a celor două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei, tranzacţie ce nu se putea desfăşura decât în condiţiile existenţei încrederii în martor, clientul său, astfel de vânzări-cumpărări prin natura lor fiind ocultate de cei care le desfăşoară.
Aceste aspecte sunt esenţiale şi dovedesc fără echivoc aşa cum legal şi temeinic au reţinut instanţele participaţia inculpatului în calitate de autor la săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri în forma prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, faptă comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei, constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, din care s-a liberat condiţionat la 11 septembrie 2007, rămânând un rest neexecutat de 462 zile.
Corespunzător încadrării juridice dată infracţiunii, cuantumul pedepsei principale cât şi celei complementare este de natură să sancţioneze pericolul social al infracţiunii dovedit prin consecinţele grave de evaluat asupra sănătăţii potenţialilor consumatori.
Întrucât la examinarea din oficiu nu se constată existenţa vreunui caz de casare, care să motiveze reformarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva Deciziei penale nr. 86 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 august 2008 la 2 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2534/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2542/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
