ICCJ. Decizia nr. 2643/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2643/2009
Dosar nr. 3963/104/2007
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpaţii:
1. B.P.(fiul lui Ş. şi I., născut la 22 martie 1962, în comuna Traian, judeţul Olt, cu domiciliul în aceeaşi comună, la pedepsele de:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pedeapsa complementară;
- 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
2. B.D.M., fiul lui P. şi J., născut la 24 noiembrie 1987, în Caracal, judeţul Olt, cu domiciliul în Caracal, la pedepsele de:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.;
- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepselor rezultante aplicate fiecărui inculpat, perioadele executate de aceştia în arest preventiv, începând cu 23 noiembrie 2007, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost menţinută arestarea preventivă faţă de cei doi.
În baza art. 71 alin. (1) – (3) C. pen., inculpaţilor le-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepselor rezultante.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.P. a unui ciomag folosit la comiterea faptelor.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părţile civile G.M. şi G.V., a unui pantof având pe exterior inscripţia K. şi a unei căciuli din material textil – neagră, ridicate de organele de poliţie.
Au fost admise acţiunile civile, iar, în consecinţă, inculpaţii, în solidar, au fost obligaţi să plătească următoarele sume:
- 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi 50.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă G.V.;
- 2.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi 10.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă G.M.
Au fost admise şi acţiunile formulate de părţile civile Spitalul municipal Caracal şi Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, cei doi inculpaţi, în solidar, fiind obligaţi la plata sumelor de 211,97 lei, către Spitalul municipal Caracal, şi de 799,47 lei, către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, cu dobânzile aferente acestor sume, până la data stingerii obligaţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 22 septembrie 2007, victimele G.G. şi G.M., au efectuat lucrări gospodăreşti la domiciliu, pentru ca, apoi, în jurul orelor 21, să se deplaseze la un bar din comună, unde au consumat câte două sticle de bere, fiecare.
Pe drumul către bar al celor doi, în dreptul locuinţei martorei N.F., pe banca de la poartă, se afla aceasta, împreună cu prietenul său, inculpatul B.D.M.
Între partea vătămată G.M., ce era însoţită de tatăl său – victima G.G. şi inculpatul B.D.M., a izbucnit o discuţie contradictorie legată de faptul că acesta din urmă nu a răspuns suficient de tare la salutul ce i s-a adresat, această discuţie continuând în sensul încercării părţii la salutul ce i s-a adresat, această discuţie continuând în sensul încercării părţii vătămate G.M. de a-l lovi pe inculpat, cât şi în sensul urmăririi acestuia în curte de către cele două victime, aceştia ameninţându-l că nu va ieşi viu de acolo.
După retragerea părţii vătămate G.M. şi a victimei G.G., inculpatul B.D.M., a solicitat telefonic ajutorul tatălui său, inculpatul B.P., iar atunci când acesta din urmă a sosit, a constatat că victimele nu se mai aflau în locul respectiv, şi, între timp, B.D.M. ieşise din curte.
Cu această ocazie, inculpatul B.D.M. i-a relatat tatălui său – inculpatul B.P., aspecte despre incidentul avut cu cele două victime, împrejurări în care cei doi inculpaţi au luat hotărârea de a aştepta pe G.G. şi G.M., pe drumul de întoarcere de la bar, pentru a se răzbuna, scop în care inculpatul B.P. şi-a procurat de acasă o bâtă.
După ce victimele au plecat de la bar în jurul orei 1,00, pe drumul de întoarcere către domiciliu, pe uliţa întunecoasă din dreptul locuinţei martorului M.F., acestea au fost întâmpinate de către cei doi inculpaţi, iar din spatele unei remorci dezafectate, în faţa lor a apărut mai întâi inculpatul B.D.M., acesta reproşându-i lui G.G., incidentul consumat anterior.
Atunci când a constatat că victima G.G. a încercat să-l lovească pe fiul său, inculpatul B.P., din spate, a lovit pe partea vătămată G.M., cu bâta în cap.
În continuare, cei doi inculpaţi au aplicat lovituri părţii vătămate G.M., ce se afla căzut la pământ, în stare de inconştienţă, acesta din urmă suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul B.D.M. a rupt un par din gard şi, în continuare, împreună cu tatăl său, au pornit în urmărirea victimei G.G., acesta din urmă fiind ajuns de B.D.M., şi apoi de inculpatul B.P.
În această ordine, inculpaţii au aplicat victimei G.G., în mod repetat, lovituri cu corpurile contondente ce le aveau asupra lor, l-au călcat în picioare, producându-i astfel un politraumatism cu fracturi multiple ale coastelor, membrelor şi ruptură de intestin subţire, leziuni ce au condus, în final, la deces.
În urma agresiunii, victima G.G. a căzut în şanţ, iar partea vătămată G.M. pe o grămadă de nisip. În jurul orei 1,30, acesta din urmă şi-a revenit şi s-a putut deplasa la domiciliul său unde a relatat despre cele întâmplate, mamei sale – G.V., iar victima G.G., a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova, unde a şi decedat.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptelor, cât şi vinovăţia celor doi inculpaţi a fost demonstrată de un probatoriu constând în declaraţiile făcute de partea vătămată G.M., acestea coroborate cu declaraţiile martorilor M.F., S.V., cât şi cu concluziile actelor medico-legale aflate la dosar.
Inculpatul B.P. s-a apărat în sensul că ar fiagresat-o doar pe partea vătămată G.M., iar inculpatul B.D.M. a susţinut că l-ar fi agresat doar pe victima G.G., apărările acestora fiind înlăturate, în considerarea probatoriului, apreciat în ansamblu.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, consumată în împrejurările mai sus descrise, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor principale, prima instanţă a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc pe făptuitori, B.P., cunoscut cu antecedente penale, iar B.D.M., necunoscut cu antecedente penale, tânăr şi cu posibilităţi de a se îndrepta, împrejurare căreia i-a fost recunoscut un caracter atenuant, cum astfel stabileşte art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a apreciat de către prima instanţă că în favoarea inculpatului B.D.M. nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât acesta, dar şi tatăl său – inculpatul B.P., a acţionat pentru a se răzbuna, şi nu sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de activitatea violentă a victimelor.
De asemenea, prima instanţă a apreciat ca referitor la inculpatul B.P., se justifică aplicarea pedepsei complementare, constând în interzicerea dreptului electoral prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., cu motivarea făcută în sensul că acela care a suprimat viaţa ori a încercat acest lucru, nu trebuie să mai aibă dreptul de opţiune asupra componenţei autorităţilor publice ori asupra celor ce vor ocupa funcţii elective publice, motivare ce trimite la jurisprudenţa C.E.D.O.
Mai mult, cu titlu de pedeapsă accesorie, celor doi inculpaţile-au fost interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (1) – (3) C. pen.
Rezolvând latura civilă a cauzei, prima instanţă, în considerarea suportului probatoriu administrat, dar şi prin apreciere, cu referire la dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., a acordat despăgubiri civile patrimoniale către părţile civile constituite în cauză, cât şi despăgubiri civile pentru daune morale, în sumele arătate anterior.
Împotriva sentinţei pronunţată de către instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, părţile civile G.M. şi G.V., cât şi inculpaţii B.P. şi B.D.M.
Criticile aduse soluţiei de către parchet au vizat atât netemeinicia, aspect constând în aceea că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi au fost greşit stabilite, fiind prea mici, în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi nelegalitatea, aspectând constând în aceea că, nejustificat, inculpatului B.P.(atât ca pedeapsă complementară, cât şi cu titlu de pedeapsă accesorie), dar şi inculpatului B.D.M.(ca pedeapsă accesorie), dar şi inculpatului B.D.M.(ca pedeapsă accesorie), le-au fost interzise dreptul de a alege, în privinţa celor doi, impunându-se interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Părţile civile G.M. şi G.V. au criticat hotărârea primei instanţe doar sub aspectul laturii penale şi numai în privinţa stabilirii pedepselor principale, apreciate ca fiind prea blânde, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi a împrejurărilor în care acestea s-au consumat, considerente pentru care au cerut o reindividualizare a sancţiunilor.
Inculpaţii, în motivele scrise, au invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, susţinând, şi prin apărătorul ales, următoarele:
- mai întâi că acestora, în faza urmăririi penale, le-a fost încălcat dreptul la o apărare corespunzătoare şi eficientă, apărare exercitată doar formal, de apărătorii desemnaţi din oficiu;
- că, greşit, instanţa de fond nu a însuşit cererea de schimbare a încadrării juridice dată iniţial faptelor inculpaţilor;
1. pentru B.P., din infracţiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. (parte vătămată fiind G.M.), în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cerere ce se justifică în considerarea concluziei din actul medico-legal nr. 1201/C din 24 septembrie 2007, făcută în sensul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată respectivă, nu au pus în primejdie viaţa.
2. pentru B.D.M., din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (victimă fiind G.G.), în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cerere justificată de faptul că între data producerii incidentului – 2223 septembrie 2007, şi până la intervenirea decesului, au trecut mai bine de 3 zile.
- că, greşit, instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului B.D.M., circumstanţa atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., asta pentru că victima G.G. şi fiul său, partea vătămată G.M., l-ar fi ameninţat cu moartea, fiind chiar nevoit să se refugieze în curtea unei persoane, pentru ca efectiv să scape cu viaţă;
- că, greşit s-a dispus condamnarea inculpatului B.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat (victimă fiind G.G.), cât şi a inculpatului B.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor (parte vătămată fiind G.M.) în condiţiile în care probatoriul nu demonstrează că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor (parte vătămată fiind G.M.), în condiţiile în care probatoriul nu demonstrează că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor respective.
- că, pedepsele ce s-au aplicat inculpaţilor sunt prea severe, fiind stabilite cu încălcarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
- că, latura civilă a cauzei a fost greşit rezolvată, despăgubirile fiind stabilite necorespunzător.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 98 din 7 mai 2009 a admis toate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpaţii B.P., B.D.M. şi al părţilor civile G.V. şi G.M., împotriva sentinţei penale nr. 158 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Olt.
A desfiinţat sentinţa cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor şi la greşita aplicare a pedepselor complementare şi accesorii.
A descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
A majorat la 20 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului B.P., pentru art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul B.P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A majorat la 12 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului B.D.M., pentru art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul B.D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A dedus, în continuare, detenţia preventivă executată de fiecare inculpat, începând cu 16 decembrie 2008, la zi, menţinând starea de arest faţă de aceştia.
Împotriva acestei decizii, doar parchetul şi cei doi inculpaţi, în termenul legal, au formulat recursurile de faţă.
Prin motivele invocate, se reiau toate motivele invocate de parchet şi inculpaţi, prin apelurile lor şi care au fost arătate în cele de mai sus.
Recursurile sunt nefondate şi, ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse.
Curtea, examinând probatoriul administrat în cauză, hotărârea atacată, în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, reţine că situaţia de fapt corespunde activităţii efectiv întreprinsă de fiecare inculpat, iar încadrarea juridică dată este cea legală.
Ca atare, vinovăţia penală a fiecărui inculpat, fiind dovedită fără dubiu, nu poate fi pusă în discuţie „pretinsa achitare solicitată" de inculpaţi. Această susţinere este apreciată ca o simplă apărare, neconfirmată însă de probatoriu.
Încadrarea juridică, după cum s-a arătat, este cea legală, atâta vreme cât, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile părţii vătămate G.M. precum şi cu precizările actelor medico-legale, dar şi cu recunoaşterile parţiale ale inculpaţilor, dovedesc intenţia directă de a ucide victimele (tată şi fiu) G.G. şi G.M.
Astfel, intensitatea deosebită şi zonele vitale atinse (cap, membre, torace) prin loviturile repetate cu ciomegele, cu care au venit pregătiţi la locul faptei cei doi inculpaţi, ce au şi determinat, în final, decesul părţii vătămate G.G. şi 40-45 zile de îngrijiri medicale ce au pus în primejdie şi viaţa, celei de a 2-a părţi vătămate, G.M., nu evidenţiază nici o provocare din partea victimelor după cum o prevăd dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi nici încadrarea juridică prevăzută de art. 183 şi nici cea a art. 181 alin. (1) C. pen.
Drept urmare, încadrarea juridică dată faptelor, fiind corect şi legal făcută de ambele instanţe, va fi menţinută.
Pedepsele reapreciate, prin recunoaştere şi de circumstanţe atenuante pentru inculpatul B.D. şi, astfel semnificativ diferenţiate, între inculpaţi, de către instanţa de apel, în raport şi de gradul de participare a fiecăruia la uciderea unei victime şi tentativa de omor calificat faţă de cea de a 2-a victimă, nu apar excesive ci, stabilite cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
În aceste condiţii, se apreciază că pentru fapte comise şi deosebit de grave, cuantumul sancţiunilor va asigura şi dublul scop al pedepsei penale, după cum o cer prevederile art. 52 C. pen.
Pentru cele examinate, hotărârea atacată va fi menţinută sub toate aspectele, iar recursurile respinse, ca nefondate.
Se vor aplica dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii B.P. şi B.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 septembrie 2007 la 15 iulie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru aceştia, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2580/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2694/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
