ICCJ. Decizia nr. 2595/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2595/2009
Dosar nr. 1165/35/2008
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 54/PI din 29 aprilie 2009, în baza art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a respins în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M. ex-subcomisar în cadrul I.P.J. Harghita împotriva sentinţei penale nr. 38/P/2005 din 7 iulie 2005 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 442 din 24 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 19.509/1/2005, prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen.
În susţinerea cererii de revizuire condamnatul a arătat că „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în sensul că martorul P.L.O. a făcut denunţul la parchet sub o identitate falsă, în realitate acesta numindu-se G.N.Z." iar „la data de 15 ianuarie 2007 numitul G.N.Z. (alias P.O.L.) împreună cu complicele acestuia S.A. (celălalt martor al acuzării) au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multo in fracţiuni legale tocmai de calitatea acestora de asociat, respectiv administrator al SC X.C.T. SRL Miercurea Ciuc, în dosarul înregistrat sub număr unic 379/62/2007 la Tribunalul Braşov, fiind astfel posibilă deci, identificarea şi citarea acestora sub identitatea reală având în vedere că acest martor nu a fost audiat niciodată, nici la instanţa de fond şi nici la cea de recurs fiind luată totuşi în considerare la judecarea cauzei declaraţia iniţială dată de acesta sub identitate falsă, în faţa organelor de cercetare penală".
Curtea a motivat că – în acelaşi sens fiind şi concluziile cercetărilor prealabile efectuate de procuror conform referatului nr. 1292/III/6/2008 din 9 martie 2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - aspectele prezentate în cuprinsul cererii au fost cunoscute atât de instanţa de fond cât şi cea de recurs, astfel că ele nu constituie fapte şi împrejurări noi în sensul prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.
2. Împotriva sentinţei amintite s-a declarat în termen recurs de către revizuient, cale de atac nefondată ce va fi respinsă ca atare potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Totodată, prin art. 394 alin. (2) s-a limitat incidenţa acestui caz de revizuire la situaţia în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi s.
poate dovedi netemeinica hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Susţinerile condamnatului, referitoare la martorul P.L.O. care în realitate se numeşte G.N.Z. nu relevă fapte sau împrejurări necunoscute de instanţe cu ocazia judecării cauzei, ci reprezintă o cerere nouă de analiză a probaţiunii pentru fapte cunoscute.
Aşa cum reiese din memoriul depus de inculpat la dosarul 3812/P/2004 al Curţii de Apel Oradea (f.118 dosar), acesta a învederat instanţei că martorul denunţător P.O.L. a utilizat acte de identitate şi permis de conducere falsificate, aspect reiterat în faţa instanţei de recurs, în cuprinsul motivelor de recurs (f. 55 dosarul 5376/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Acest fapt dovedeşte că nu suntem în prezenţa unei împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptul că nu s-a reţinut în motivarea hotărârii de condamnare aspectul relevat de condamnat în cererea de revizuire, nu înseamnă că această împrejurare nu a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei, condamnarea inculpatului bazându-se pe ansamblul probatoriului administrat în cauză, nu doar pe declaraţia denunţătorului la care se face referire în cererea de revizuire.
Ca atare, sentinţa atacată prin care a fost respinsă în principiu cererea de revizuire cu referire la cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 132 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul-revizuent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 54/PI din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2613/2009. Penal → |
|---|
