ICCJ. Decizia nr. 2626/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2626/200.
Dosar nr. 327/35/2009
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin sentinţa penală nr. 53/PI din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins – în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. – ca nefondată plângerea petentului M.N.R. împotriva rezoluţiilor nr. 356/P din 25 noiembrie 2008 şi 73/II.2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menţinut.
În esenţă, s-a reţinut de către instanţa de fond că organul de urmărire penală a efectuat mai multe acte premergătoare, nefiind obligatorie audierea părţii vătămate, care nici nu există în această etapă. Din rezoluţiile respective s-a concluzionat că nu este cazul a se începe urmărirea penală în cauză, pentru a se administra probe conform dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen.
În termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât nu a asigurat un proces echitabil, a ignorat „în totalitate toate principiile fundamentale ale procesului penal" şi ale CEDO.
Examinând criticile în raport de actele şi lucrările cauzei, hotărârea recurată, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Petentul M.N.R. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de cms.şef de poliţie T.I.L. şi cms. T.C., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) coroborat cu art. 2481 C. pen. şi eventual şi a celei prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Acesta susţine că la 15 iunie 2008 a fost sancţionat contravenţional de către un echipaj al I.P.J. Satu Mare pentru depăşirea vitezei legale în localitate şi întrucât a refuzat semnarea procesului-penal, i-a fost expediat prin poştă la data de 26 iunie 2008.
La data de 6 iulie 2008 petiţionarul a formulat plângere împotriva procesului-verbal la Judecătoria Satu Mare, iar la 11 iulie 2008 a condus autoturismul pe raza localităţii Nojorid, jud. Bihor, fiind din nou sancţionat contravenţional întrucât nu avea aprinse luminile de întâlnire pe timpul zilei.
Ulterior, acesta a aflat că i s-a întocmit şi dosar penal pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu permisul de conducere suspendat.
Din punctul său de vedere petentul a considerat că cei doi comisari de poliţie ar fi încălcat dispoziţiile art. 118 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 întrucât nu au dat eficienţă faptului că atacarea procesului-verbal de contravenţie suspendă măsurile, şi sancţiunile contravenţionale complementare până la soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale.
Corect s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi comisari sub aspectul infracţiunilor imputate, întrucât nu au avut cunoştinţă de împrejurarea că la data de 9 iulie 2008 (şi nu 6 iulie 2008, cum s-a susţinut în plângere) petentul a atacat în instanţă procesul-verbal de sancţionare contravenţională, citativul fiind întocmit de către Judecătoria Satu Mare ulterior datei de 11 iulie 2008, când s-a constatat a II-a contravenţie în sarcina petentului.
Criticile sale referitoare la obligativitatea audierii sale şi administrarea altor probe, corect nu au putut fi avute în vedere de către organele de urmărire penală şi instanţa de fond, din moment ce etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale este caracterizată prin indicii şi verificări a realităţii celor reclamate, sesizate sau constatate, dacă este sau nu cazul a se dispune începerea urmăririi penale conform dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, persoana vizată de actele premergătoare are calitatea de făptuitor şi nu de învinuit sau inculpat pentru a fi audiat în cauză. Pe cale de consecinţă şi persoana vătămată nefiind parte în procesul care nici nu s-a declanşat prin începerea urmăririi penale, nu trebuie obligatoriu audiată.
În raport cu dispoziţiile art. 63 C. proc. pen., probele sunt întâlnite în cadru procesual bine delimitat, care este procesul penal, nefiind specifice etapei actelor premergătoare.
Soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, ca şi rezoluţiile parchetului, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.N.R. împotriva sentinţei penale nr. 53/PI din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2629/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
