ICCJ. Decizia nr. 2686/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2686/2009
Dosar nr. 5060/3/2009
Şedinţa publică din 22 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din data de 31 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., fiul lui F. si M., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Din pedeapsă a fost computată durata prevenţiei de la 15 ianuarie 2009 la zi şi, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,12 grame heroină (dovada din 27 ianuarie 2009) şi în baza art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei consemnată la CEC Bank potrivit recipisei din 22 ianuarie 2009.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil marca N. aflat la CCD – I.P.J. Ilfov, potrivit dovezii din 29 ianuarie 2009.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat în contul deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărător oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile M.J.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 15 ianuarie 2009 în jurul orelor 13,00 pornindu-se de la denunţurile formulate de numiţii P.N. si G.N., la sediul poliţiei - în prezenta martorului asistent I.C.E. - lucrătorii de poliţie au procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 120 lei (o bancnotă la cupiura de 50 lei, 6 bancnote la cupiura de 10 lei şi două bancnote la cupiura de 5 lei), bani cu care martorul denunţătorul G.N. urma să cumpere de la numitul C. 2 doze cu heroină.
În prezenţa aceluiaşi martor asistent, poliţiştii i-au efectuat denunţătorului o percheziţie corporală, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite substanţe interzise de lege la deţinere, bani, bunuri sau alte valori, asupra denunţătorului fiind lăsat doar telefonul mobil ce, în prealabil, a fost controlat, după care denunţătorului i-a fost înmânată suma de 120 lei anterior înseriată.
Ulterior, denunţătorul însoţit de lucrătorii de poliţie şi de martorul asistent I.C.E. s-au deplasat pe şos. Pantelimon în zona blocului, unde denunţătorul l-a contactat telefonic pe numitul C. şi l-a întrebat pe acesta dacă are „marfa", numitul C. i-a spus că are şi a fixat denunţătorului ca loc de întâlnire podul din parcul M., situat în imediata apropiere a blocului.
Sub supravegherea lucrătorilor de poliţie, denunţătorul G.N. s-a deplasat pe şos. Pantelimon, a intrat în parcul M. şi pe o alee a parcului, pe o bancă, a fost observat aşteptându-l un individ de aproximativ 30 ani, cu constituţie astenică, îmbrăcat cu o geacă de fâş de culoare albastru, pantaloni şi fâş de culoare albastru, având pe cap un fes de culoare maro, semnalmentele acestuia corespunzând cu semnalmentele descrise de denunţător ca fiind ale numitului C., identificat în persoana inculpatului P.M.
Poliţiştii şi martorul asistent au observat din locul în care se aflau poziţionaţi sub supraveghere cum denunţătorul i-a înmânat „ceva" inculpatului P.M., iar acesta i-a dat denunţătorului în schimb „altceva", după care cei doi s-au despărţit, denunţătorul G.N. s-a îndreptat spre locul unde fusese supravegheat de poliţişti şi a predat acestora două punguliţe din plastic, lipite la capăt prin ardere, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare brun-roşcat despre care a precizat verbal că reprezintă două doze de heroină pe care le-a cumpărat cu suma de 120 lei, anterior înseriată, de la inculpatul P.M. zis C.
Lucrătorii de poliţie l-au percheziţionat corporal pe martorul denunţător, negăsind asupra acestuia substanţe interzise la deţinere, bani sau bunuri fiind găsit doar telefonul mobil ce a fost şi acesta controlat.
După ce denunţătorul s-a despărţit de inculpat şi a făcut semn poliţiştilor precum că tranzacţia a fost încheiată, lucrătorii de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatului P.M., cunoscut cu poreclele de S. sau C., iar cu ocazia percheziţiei corporale efectuată în prezenţa martorului asistent I.C.E. asupra inculpatului P.M., în buzunarul stâng al gecii din fâş a fost găsită suma de 120 lei.
Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor ce compuneau această sumă cu seriile bancnotelor consemnate anterior la poliţie în procesul verbal s-a constatat că acestea sunt identice.
În buzunarul drept al gecii din fâş asupra inculpatului a fost găsit telefonul mobil marca N., iar în buzunarul pantalonilor din fâş asupra inculpatului a fost găsit un portofel în care se afla suma de 60 lei şi o punguliţă din plastic, lipită la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare brun-roşcat.
Despre suma de 120 lei găsită asupra sa în buzunarul gecii de fâş inculpatul P.M. a precizat că aceasta provine din vânzarea a două doze cu heroină, iar despre punguliţa din plastic conţinând substanţa pulverulentă de culoare brun-roşcat inculpatul a precizat că este o doză de heroină pe care o deţine pentru consumul său propriu.
Cele două doze tip bilă conţinând substanţa pulverulentă de culoare brun-roşcat vândute de inculpatul P.M. denunţătorului cu suma de 120 lei şi doza tip bilă conţinând substanţa pulverulentă de culoare brun-roşcat găsită asupra inculpatului au fost ridicate şi sigilate în vederea expertizării ştiinţifice.
Au fost ridicate sumele de bani găsite asupra inculpatului şi telefonul mobil în vederea continuării cercetărilor.
Ulterior lucrătorii de poliţie au procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului P.M. situat în Bucureşti, şos. Pantelimon, sector 2, ocazie cu care nu au fost găsite substanţe interzise de lege la deţinere, bani, bunuri sau alte valori care să intereseze prezenta cauză.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 ianuarie 2009 a concluzionat că probele înaintate în cauza privind pe inculpatul P.M. sunt constituite din :
- proba nr. 1 - 0,21 grame pulbere care conţine heroină şi cofeină;
- proba nr. 2 - 0,11 grame pulbere care conţine heroină şi cofeină; heroina (diacetilmorfîna) face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 0,12 grame pulbere care conţine heroină şi cofeină rămasă din probă nr. l după efectuarea analizelor de laborator, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. 50090 şi predată organelor de cercetare penală şi se află în prezent depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii din 27 ianuarie 2009.
Audiat de procuror şi judecător, inculpatul P.M. a recunoscut că este consumator de heroină injectabilă de aprox. 12 ani, şi că a început să vândă heroină de aprox. o lună, întrucât nu îi mai ajungeau banii pentru a-şi asigura consumul propriu.
Inculpatul a arătat că la perioadă de o zi sau două cumpăra din cartierul Ferentari de la diverse persoane cantitatea de 1 gram de heroină cu suma de 150 lei, pe care ulterior o porţiona ieşindu-i 6-7 doze de heroină, din care 3 doze le comercializa unor consumatori cu suma de 50 lei sau 60 lei/doză iar restul dozelor le oprea pentru consumul propriu.
Inculpatul P.M. a mai arătat şi faptul că înaintea vânzărilor de heroină era contactat de consumatorii de heroină pe telefon mobil, şi convenea cu consumatorii să se întâlnească ori în parcul M. ori în scara blocului în care locuieşte.
În declaraţiile date, inculpatul P.M. a recunoscut că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14:00, a vândut unui consumator pe care îl cunoaşte cu porecla de P. două doze de heroină cu suma de 120 lei, după ce anterior fusese contactat de consumator la telefonul mobil şi îi fixase acestuia ca loc de întâlnire parcul M.
Despre doza de heroină găsită asupra sa, inculpatul a recunoscut că îi aparţinea şi era destinată consumului propriu, iar cu privire la suma de 60 lei găsită asupra sa în portofel inculpatul P.M. a precizat ca provenea dintr-o vânzare anterioară a unei doze de heroină.
La individualizarea pedepselor dispuse faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminate, împrejurările concrete ale comiterii acestora.
Instanţa de fond a apreciat că conduita anterioară bună a inculpatului, relevată de lipsa antecedentelor penale, precum şi conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, sunt elemente ce vor fi calificate ca circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. urmând a li se da eficienţa în cadrul procesului de individualizare a pedepsei conform art. 76 C. pen.
Prima instanţă a apreciat că natura faptelor săvârşite, urmările acestora, conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 119/ A din data de 5 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 346 din 31 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 5060/3/2009
A dedus prevenţia de la 15 ianuarie 2009 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Inculpatul P.M. care a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, pe care o consideră nejustificat de mare având în vedere atitudinea sa de recunoaştere a faptei şi de cooperare încă din faza de urmărire penală. Arată inculpatul că nu a făcut trafic de droguri, fiind vorba de un procedeu uzual între consumatori, acela de a da una din dozele reţinute pentru consumul propriu.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticii formulate de inculpat dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că apelul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond corespunde probelor administrate în cauză din care rezultă, fără nici un fel de dubiu, că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14,00 inculpatul P.M. a vândut martorului denunţător G.N. două doze conţinând 0,21 grame heroină, pentru suma de 120 lei, bani înseriaţi ce au fost găsiţi asupra inculpatului cu ocazia efectuării percheziţiei corporale. Cu acelaşi prilej s-a găsit în portofelul inculpatului o doză ce conţinea 0,11 grame heroină destinată consumului propriu şi suma de 60 lei, cu privire la care inculpatul a declarat că provenea dintr-o vânzare anterioară de droguri.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul P.M. a recunoscut că este consumator de heroină injectabilă de aproximativ 12 ani şi că a început să vândă heroină de aproximativ o lună raportat la momentul prinderii sale în flagrant întrucât nu îi mai ajungeau banii pentru a-şi asigura consumul propriu.
În declaraţiile date, inculpatul a recunoscut că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14:00, a vândut unui consumator pe care îl cunoaşte cu porecla de P. două doze de heroină cu suma de 120 lei, după ce anterior fusese contactat de consumator la telefonul mobil şi îi fixase acestuia ca loc de întâlnire parcul M.
De asemenea, inculpatul a recunoscut că doza de heroină găsită asupra sa la percheziţia corporală efectuată de organele de poliţie îi aparţinea şi era destinată consumului propriu, iar cu privire la suma de 60 lei găsită în portofelul său, a arătat că provenea dintr-o vânzare anterioară a unei doze de heroină.
Reţine instanţa de apel că declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, şi anume: denunţul formulat de numitul G.N., procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de percheziţie corporală, declaraţiile martorului asistent I.C.E., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, fişa medicală a inculpatului, care confirmă consumul de droguri.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, curtea de apel a constatat că prima instanţă i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 4 ani închisoare, cu mult sub limita minimă specială prevăzută de lege, ca efect al acordării unei largi eficiente circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Potrivit art. 76 lit. a) C. pen., în situaţia reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special dar nu mai jos de 3 ani închisoare. Aşadar, pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond este foarte apropiată de limita minimă prevăzută de lege în situaţia reţinerii unor circumstanţe atenuante şi, în opinia curţii de apel, nu se justifică reducerea acesteia prin acordarea unei şi mai largi eficienţe atitudinii sincere a acestuia, astfel cum se solicită în apel.
Este adevărat, reţine instanţa de prim control judiciar, că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, dar nu trebuie ignorat contextul în care a avut această atitudine şi anume, după prinderea în flagrant, după vânzarea a două doze de heroină, având asupra sa banii înseriaţi de organele de poliţie precum şi o altă doză de heroină, astfel că era greu să nege evidenţa faptelor.
De asemenea, s-a apreciat că instanţa de fond a avut în vedere în suficientă măsură şi conduita bună pe care inculpatul a avut-o anterior săvârşirii faptelor, relevată de lipsa antecedentelor penale, de comportamentul corespunzător la domiciliu şi la locurile de muncă în care, într-o perioadă sau alta, acesta a desfăşurat diferite activităţi (zilier în sectorul construcţii, transportor în cadrul SC Z. SA).
În final se reţine că, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa trebuie să ţină seama nu numai de persoana infractorului, ci şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, faptele comise de inculpat au un grad ridicat de pericol social şi au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Împrejurarea că inculpatul vindea droguri pentru a-şi asigura doza zilnică necesară consumului propriu nu atenuează pericolul social al faptei comise, el contribuind prin acţiunile sale la răspândirea acestui flagel al drogurilor, cu consecinţe atât de nefaste asupra sănătăţii populaţiei.
Împotriva deciziei, inculpatul P.M. a declarat prezentul recurs.
Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se casarea hotărârilor atacate şi o reducere mai mare a pedepsei ca efect al circumstanţelor atenuante deja reţinute în favoarea inculpatului.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani, iar infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Pentru cele 2 infracţiuni, în condiţiile reţinerii circumstanţelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., inculpatului i s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare şi, respectiv, de 1 an închisoare, acestea fiind semnificativ situate sub minimul special al pedepsei prevăzute de textul incriminator.
Împrejurările constând în aceea, pe de o parte, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi, pe de altă parte, că a recunoscut săvârşirea faptelor, în condiţiile prinderii în flagrant şi a existenţei probelor care dovedesc, în afara oricărui dubiu, existenţa faptei şi vinovăţiei, împrejurări reţinute de prima instanţă ca circumstanţe atenuante, şi menţinute în condiţiile apelului inculpatului, nu justifică o nouă reducere a pedepselor în recursul acestuia.
Chiar în condiţiile apelării sentinţei şi, respectiv, recurării deciziei de către inculpat, Înalta Curte apreciază că efectul acestor împrejurări - apreciate de prima instanţă ca întrunind cerinţele art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. „conduita anterioară bună a inculpatului relevată de lipsa antecedentelor penale" şi „conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal" - a fost suficient evaluat prin reducerea pedepselor la cuantumul deja stabilit.
De asemenea, Înalta Curte apreciază - în acord cu cele două instanţe - că scopul pedepsei aplicată inculpatului, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia, şi că acest cuantum al pedepsei, precum şi această modalitate de executare, răspunde principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a pericolului social al faptei şi datele personale ale acuzatului, pe de o parte, şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 119/ A din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 ianuarie 2009 la 22 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2621/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2009. Penal → |
|---|
