ICCJ. Decizia nr. 2617/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2617/2009

Dosar nr. 129/57/2009

Şedinţa publică din 9 iulie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37 din data de 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, s-au dispus următoarele:

A respins excepţia nulităţii actului de sesizare invocată de inculpatul M.I.

A admis cererea formulată de inculpatul M.I. şi în consecinţă:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 181 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., fiul lui N. şi A., pentru infracţiunea de vătămare corporală la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a dispus interzicerea exerciţiului pentru inculpat a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat, urmând ca acesta să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrarea socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Sibiu;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, în ipoteza în care are o ocupaţie salariată ce se cumulează cu pensia;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

De asemenea inculpatul are obligaţia de a evita orice contact cu partea vătămată, soţia acestuia precum şi rudele apropiate ale acestora, cu care inculpatul a mai avut conflicte.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86³ alin. (4), art. 86⁴ cu raportare la art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu suma de 874,35 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile G.I. suma de 465,21 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1000 cu titlu cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1503 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A dispus confiscarea de la inculpat a hârleţului cu care a lovit pe partea vătămată.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Partea vătămată G.I. şi inculpatul M.I. sunt consăteni, deţinători a două imobile care se învecinează şi în relaţii de duşmănie de foarte mult timp, relaţii legate de graniţa discutabilă dintre acestea, ceea ce a generat numeroase procese civile şi penale între cei doi.

În data de 06 martie 2007 ora 9³⁰, după ce în prealabil inculpatul a fost anunţat că gardul dintre cele două imobile (ca materializare a graniţei disputate) a fost parţial deteriorat, acesta s-a deplasat la reşedinţa sa din satul Vărd, comuna Chirpăr, şi constatând cele întâmplate s-a apucat să repare acest gard.

După ce inculpatul a început operaţiunea de reparare a gardului, de cealaltă parte a acestuia au apărut, ieşind din casă sesizaţi de zgomotul acestei operaţiuni, partea vătămată împreună cu soţia sa. Lucrarea în curs de efectuare şi animozităţile dintre părţi a determinat producerea unei altercaţii între părţi, care a degenerat şi care a culminat cu lovirea de către inculpat a părţii vătămate cu partea metalică a hârleţului cu care lucra, în cap, lovitură aplicată peste gardul în litigiu.

Deşi forţa loviturii aplicate părţii vătămate a fost atenuată de căciula de blană de oaie pe care acesta o purta şi, probabil, de o scândură de la gard întâlnită în traiectul ei de lama agentului vulnerant, acesta s-a soldat cu producerea unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fisură compactă externă parieto - occipitală de calotă craniană, leziuni traumatice în urma cărora victima a fost spitalizată.

Pentru vindecarea leziunilor provocate de inculpat părţii vătămate au fost necesare 45-50 de zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite nepunând în primejdie viaţa părţii vătămate.

Pentru a reţine această stare de fapt instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- procesul verbal de cercetare la faţa locului (f. 11-26 d.u.p.)

- certificatul medico-legal nr. 108/II/a/50 din 8 martie 2007 (f. 32-33 d.u.p.)

- raportul de expertiză medico-legală nr. 528/II/a/60 din 27 septembrie 2007 (f. 38-39 d.u.p.)

- raportul de expertiză medico-legală serologică nr. 441/VIII/a/23-30 din 4 iulie 2007 (f. 42-43 d.u.p.)

- declaraţiile părţii vătămate G.I. (f. 27, d.u.p., f. 30)

- declaraţiile martorilor L.A. şi G.F. (f. 44-47 d.u.p., f. 31)

- declaraţiile inculpatului M.I. (f. 48-50 d.u.p., f. 60).

În raport de această stare de fapt reprezentantul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Analizând această cerere instanţa apreciază că este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată cu un hârleţ în cap, de a-i provoca prin aceasta leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, care însă nu au pus în pericol viaţa părţii vătămate, lovitură ce a fost aplicată peste un gard, ce obiectiv a limitat acţiunea de lovire a influenţat-o, deviind-o, aplicarea unei singure lovituri părţii vătămate, e adevărat cu un obiect periculos, atunci când este folosit în acţiuni agresive, însă de utilitate domestică, nu denotă intenţia inculpatului de a ucide, ci de a o pedepsi pe partea vătămată lovind-o.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă G.I.

Prin Decizia penală nr. 60/ A din data de 18 iunie 2008 Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă G.I. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în Dosarul nr. 3864/85/2007 şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I. din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.I., fiul lui N. şi A., la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata stabilită de art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 (un) an, după executarea pedepsei închisorii.

A constatat că prejudiciul în sumă de 874,35 lei cauzat părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu a fost recuperat în întregime.

A obligat pe inculpat să plătească părţii civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale şi suma de 12.000 lei daune morale.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 37/2008 a Tribunalului Sibiu, secţia penală.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească părţii civile G.I. suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a criticat hotărârea primei instanţe, arătând că aceasta în mod greşit a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor în forma tentativei prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., aplicând o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării acesteia pe o perioadă de 4 ani.

Partea civilă G.I. a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe, condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa închisorii cu executare în regim de privare de libertate pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, obligarea inculpatului la plata integrală a daunelor morale şi materiale solicitate de acesta şi cheltuieli de judecată.

Inculpatul M.I. a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale care au fost acordate în cuantum de 7.500 lei, fiind relevant faptul că acestea sunt de 20 de ori mai mari decât despăgubirile materiale dovedite.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate şi sub toate aspectele, instanţa constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă sunt fondate, după cum urmează:

Instanţa de fond, în urma probatoriului administrat, a solicitat corect starea de fapt, constând în aceea că, la data de 6 martie 2007, pe fondul unor relaţii alterate şi conflictuale pe care le avea cu partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură în cap, cu partea metalică a unui hârleţ, provocându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale.

Prima instanţă a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. şi nu tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Considerentele care au stat la baza schimbării încadrării juridice nu sunt însă pertinente, fapta săvârşită de inculpat prezentând toate elementele tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

La baza acestei susţineri stau împrejurările care ţin de obiectul folosit de inculpat în agresiune, care chiar dacă este de utilitate domestică (aşa cum arată prima instanţă) - un hârleţ, devine deosebit de periculos atunci când este utilizat într-un atac asupra altei persoane. De asemenea, relevantă pentru încadrarea juridică a faptei este zona vizată de inculpat - capul părţii vătămate. Coroborând aceste două elemente rezultă fără dubiu că intenţia inculpatului (chiar indirectă) a fost de a ucide partea vătămată şi nu doar de a o pedepsi.

Raportat la cele de mai sus, existenţa unui gard despărţitor între cei doi (din lemn şi nu foarte înalt) nu este în măsură să justifice schimbarea de încadrare juridică, faţă de intensitatea loviturii aplicate care a provocat leziuni ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale. Chiar dacă viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol, fapta trebuie încadrată în dispoziţiile art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., având în vedere zona vitală lovită şi instrumentul folosit, relevantă fiind intenţia inculpatului.

În consecinţă, instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind fapta şi persoana inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, precum faptul că s-a prezentat în faţa instanţei, a recunoscut săvârşirea faptei, care vor fi reţinute ca circumstanţe atenuante şi vârsta acestuia (67 de ani).

Cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţii vătămate (7.500 lei) este în măsură să repare prejudiciul moral cauzat prin săvârşirea infracţiunii, neimpunându-se modificarea acestuia nici în sensul majorării (cum a cerut partea civilă), nici în sensul micşorării (cum a cerut inculpatul).

În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, şi în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanţa va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă G.I. şi în consecinţă:

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I. din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Va condamna pe inculpatul M.I., la pedeapsa de:

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata stabilită de art. 71 C. pen.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 (un) an, după executarea pedepsei închisorii.

Va constata că prejudiciul în sumă de 874,35 lei cauzat părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu a fost recuperat în întregime.

Va obliga pe inculpat să plătească părţii civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale şi suma de 12.000 lei daune morale.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I.

În baza art. 193 C. proc. pen. va obliga pe inculpat să plătească părţii civile G.I. suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

Prin Decizia penală nr. 3780 din 19 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis recursurile declarate de inculpatul M.I. şi de partea civilă Ghidiu Ilarie împotriva Deciziei penale nr. 60 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

A casat Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 37 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi soluţionarea laturii civile a cauzei.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A menţinut celelalte dispoziţii în latura penală a cauzei.

A trimis cauza pentru rejudecarea apelului părţii civile G.I. pe latură civilă, numai cu privire la daunele morale la Curtea de Apel Alba Iulia.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor privind latura civilă.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Procedând la rejudecarea apelului părţii civile, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 18/ A din 12 martie 2009 a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de partea civilă G.I. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 20 februarie 2008 pronunţate de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 3864/85/2007.

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale şi procedând, după rejudecare, la cuantificarea acestora, le stabileşte la suma de 8000 lei.

A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile suma de 1100 lei cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Este indiscutabil că partea civilă G.I. a suferit o traumă fizică şi psihică accentuată, ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat.

Curtea nu contestă, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, rapoarte de expertiză medico legală, bilete de ieşire din spital, depoziţii testimoniale) că suferinţa victimei a fost una accentuată, limitându-i ireversibil posibilitatea de a desfăşura activităţile cotidiene cu care era obişnuit şi provocându-i în acelaşi timp suferinţe fizice însemnate.

Curtea arată, însă, că în cauză se impune stabilirea unei proporţionalităţi între suferinţa provocată, care, deşi nu poate fi cuantificată, este cel puţin estimată, vârsta victimei şi sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.

Curtea apreciază, în contextul circumstanţelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferinţa reală a victimei, că suma de 8000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată părţii civile.

O majorare mai accentuată a acestei sume ar reprezenta, în opinia Curţii o sarcină disproporţionată şi excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta şi preocupările specifice vârstei victimei.

Faţă de cele ce preced, Curtea conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul părţii civile, desfiinţând hotărârea penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale, pe care le stabileşte la 8000 lei.

Se va face aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 193 C. proc. pen. vizând cheltuielile judiciare avansate de partea civilă.

Sub acest aspect, Curtea constată că ele sunt fundamentate doar parţial, în sumă de 1100 lei reprezentând onorariul de avocat şi cheltuielile de transport, celelalte cheltuieli neacordate de către instanţa inferioară neputând face obiectul examinării de faţă, raportat la limitele exclusive ale casării.

Pentru aceste motive, celelalte cheltuieli neacordate de către instanţa inferioară neputând face obiectul examinării de faţă, raportat la limitele exclusive ale casării.

Împotriva deciziei, inculpatul-condamnat M.I. şi moştenitorii părţii civile G.I., numiţii G.F. şi S.M., au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

Recursurile au fost întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., susţinându-se că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, probe de natură să influenţeze soluţia procesului pe latura civilă (mai precis, apărătorii părţilor au apreciat că nu au fost corect evaluate probele de natură a influenţa acordarea despăgubirilor pentru daune morale).

Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

Aşa cum s-a menţionat, Înalta Curte a dispus casarea deciziei curţii de apel şi rejudecarea apelului părţii civile G.I. numai cu privire la daunele morale, constatându-se contradicţii evidente între motivarea din partea expozitivă şi dispozitivul deciziei.

În rejudecare, instanţa de apel a stabilit la 80.000 lei cuantumul sumei acordate părţii civile cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Examinând partea expozitivă a deciziei atacate, Înalta Curte constată că toate criticile recurenţilor sunt neîntemeiate.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probaţiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracţiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, şi în raport cu toate consecinţele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Instanţa de apel a examinat toate actele medicale şi celelalte probe administrate în cauză şi, motivat (pag. 5 a deciziei, argumentele fiind prezentate la pct. 1-5), a evaluat la 8.000 lei cuantumul despăgubirilor acordate pentru daune morale.

Decesul părţii vătămate nu a fost consecinţa faptei inculpatului (nu s-a aflat în legătură de cauzalitate cu aceasta), ci a intervenit pe fond natural-biologic (datorită vârstei acesteia şi afecţiunilor specifice), neexistând dovezi certe care să sugereze - astfel cum susţin recurenţii pe latura civilă - că moartea a intervenit ca urmare a agravării stării de sănătate prin leziunile cauzate de lovitura aplicată de către inculpat.

Nici critica inculpatului referitoare la depăşirea limitelor rejudecării nu este întemeiată.

În primă instanţă părţii vătămate-parte civilă i s-a acordat, cu titlu de despăgubiri morale, suma de 7.500 lei, sub cuantumul sumei pretinse.

În apelul său, printre alte motive, partea civilă a solicitat şi majorarea despăgubirilor pentru daune morale, până la cuantumul solicitat.

Admiţând recursul părţii civile şi casând Decizia numai sub acest aspect - pentru motive procedurale, iar nu substanţiale, Înalta Curte nu a validat soluţia instanţei de apel cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, ci doar a casat Decizia şi a dispus rejudecarea, sub acest aspect, a apelului părţii civile, apel în care - aşa cum s-a menţionat - aceasta a criticat sentinţa pentru neacordarea integrală a sumei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Neîntemeiată este şi critica inculpatului în sensul că suma acordată, ori majorarea acesteia în recurs, ar fi excesivă întrucât depăşeşte posibilităţile sale materiale şi financiare.

Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită (art. 14 C. proc. pen.).

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.I. şi de G.F. şi S.M. - moştenitori ai părţii civile G.I. împotriva Deciziei penale nr. 18/ A din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2610/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2621/2009. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2617/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2617/2009. Penal