ICCJ. Decizia nr. 2918/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2918/2009
Dosar nr. 8315/101/2008
Şedinţa publică din 7 septembrie 2009
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 147 din 24 martie 2009 Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi.
1. N.A. (fiul lui V. şi E.) şi
2. C.E.M. (fiul lui M. şi P.) la câte 1 an închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului N.A. pe o durată de 3 ani conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. s-au stabilit măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului C.E.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului C.E.M. şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 31 octombrie 2008 la zi.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2008 până la punerea în libertate în baza încheierii nr. 106 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor N.A. şi C.E.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 9,38 grame droguri, aflată în custodia Inspectoratului Poliţiei B.C.C.O. Craiova SCCO Mehedinţi.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 36/D/P/2008 din 28 octombrie 2008 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-au reţinut următoarele:
1.a) La data de 3 iunie 2008 inculpatul însoţit de C.I. a vândut colaboratorului sub acoperire un gram de haşiş cu suma de 50 euro. Natura drogului a fost stabilită prin raportul de constatare ştiinţifică nr. 857358 din 9 iunie 2008.
b) La data de 11 iunie 2008, în aceleaşi condiţii inculpatul a vândut 2,98 grame haşiş cu suma de 150 euro, natura drogului fiind stabilită prin raportul de constatare ştiinţifică nr. 867428 din 17 iunie 2008.
c) La data de 23 iunie 2008, inculpatul, însoţit de C.I., a vândut colaboratorului sub acoperire 2,69 grame haşiş cu suma de 100 euro, natura drogului fiind stabilită prin raportul de constatare ştiinţifică nr. 857510 din 30 iunie 2008.
d) La data de 27 iunie 2008, inculpatul a vândut colaboratorului 2,70 grame haşiş cu suma de 100 euro, natura drogului fiind stabilită prin raportul de constatare ştiinţifică nr. 857574 din 8 iulie 2008.
S-a reţinut că inculpatul a vândut nemijlocit 9,38 grame de haşiş pentru suma totală de 400 euro, pentru primele trei tranzacţii drogurile fiind procurate de la numiţii S.M. şi M.C.B., faţă de care s-a disjuns urmărirea penală.
e) În seara de 28 septembrie 2008, inculpatul N.A. a fost surprins în timp ce vindea persoanei sub acoperire haşiş cu suma de 100 euro.
2. La data de 3 octombrie 2008, cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatului C.E.M. s-au descoperit fragmente vegetale puse la uscat, un top de foiţe pentru ţigări, fragmente vegetale de culoare brun-olive, şi un ghiveci cu o plantă cannabis, pe care inculpatul l-a aruncat pe fereastră, precum şi 51 kg masă vegetală cu privire la care a afirmat că provine dintr-o cultură de cânepă situată în comuna Punghina, judeţul Mehedinţi.
În urma analizelor specifice de laborator s-a stabilit că în domiciliul inculpatului au existat 0,82 grame cannabis – fragmente vegetale găsite la uscat şi la presat, 0,27 gr. cannabis – frunze din planta aruncată pe geam, 10.100 gr. cannabis aflate în cei 5 saci cu fragmente vegetale.
Examinând probele administrate în cauză prima instanţă a reţinut următoarele:
Urmărirea penală a vizat atât faptele inculpaţilor cât şi ale făptuitorilor S.M.C. şi M.C.B., probele administrate în primă fază evidenţiind activitatea infracţională a făptuitorilor, iar nu a inculpaţilor trimişi în judecată, după cum rezultă din procesele verbale din 8 mai 2008 13 mai 2008 şi 23 mai 2008 privitoare la cumpărarea a diferite cantităţi de haşiş de către colaboratorul poliţiei de la numiţii S.M. şi M.C.B.
S-a mai reţinut că în procesele verbale ulterioare s-au consumat acte de participare atât ale făptuitorilor cât şi ale inculpaţilor.
Analizând conţinutul proceselor verbale din 3 iunie 2008, 11 iunie 2008, 23 iunie 2008, 27 iunie 2008, 7 iulie 2008, 28 septembrie 2008 şi procesul verbal de percheziţie din 3 octombrie 2008 şi al rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică sub aspectul corespondenţei între cantităţile de haşiş cumpărate de colaborator şi cele prezentate pentru a se stabili natura şi cantitatea, prima instanţă a reţinut că există contradicţii evidente, respectiv că probele prezentate laboratorului sunt inferioare cantitativ celor reţinute a fi fost obiectul tranzacţiilor, existând astfel dubiu cu privire la natura substanţelor tranzacţionate.
S-a reţinut astfel că în procesul verbal din 28 septembrie 2008, s-a consemnat că s-au ridicat 2,02 gr. de substanţă, iar în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se atestă că s-a predat cantitatea de 1,97 gr. substanţă, instanţa constatând că nu există identitate între proba obţinută cu ocazia flagrantului şi cea atestată ştiinţific drept haşiş.
S-a mai reţinut că există contradicţii şi cu privire la identitatea persoanei care a purtat discuţii telefonice cu investigatorul şi colaboratorul poliţiei, în sensul că persoana care a utilizat postul telefonic a rămas neidentificată, numărul de telefon fiind indicat de făptuitorul S.M.F., fără ca acesta să precizeze că va fi folosit de N.A.
Instanţa a reţinut de asemenea că, mai mult, în procesul verbal din 11 iunie 2008, s-a menţionat apelarea de către colaboratorul poliţiei a aceluiaşi număr telefonic, dar s-a susţinut că postul telefonic respectiv este utilizat atât de inculpatul N.A. cât şi de făptuitorul C.I., după care s-a menţionat că aceştia doi şi o persoană rămasă neidentificată s-au întâlnit cu colaboratorul, iar inculpatul N.A. i-a predat haşiş contra sumei de 150 euro. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă însă că proba analizată provine de la C.I. şi două persoane neidentificate printre care ulterior să se menţioneze că proba provine de la numita C.M.A., ceea ce ridică serioase dubii cu privire la apartenenţa drogului.
Totodată, pentru fapta din 23 iunie 2008 s-a reţinut că în procesul-verbal se menţionează întâlnirea dintre colaborator şi inculpatul N.A. şi înmânarea unei cantităţi de haşiş de către inculpat, dar în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se menţionează că proba analizată provine de la numiţii S.M.F. şi M.C.B.
Instanţa a mai reţinut că, în acelaşi mod, pentru fapta din 27 iunie 2008, colaboratorul menţionează în procesul-verbal că a cumpărat haşiş de la inculpatul N.A., iar în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a menţionat că proba analizată provine de la numiţii S.M.F. şi M.C.B.
În consecinţă prima instanţă a concluzionat că au fost dovedite cu certitudine numai infracţiunile de cultivare şi, respectiv, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, fapte incriminate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prima instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi că se impune achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există probe certe cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni, ci numai înscrisuri emanând de la lucrătorii de poliţie, care sunt în contradicţie cu datele ce rezultă din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, situaţie în care prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.
Împotriva sentinţei au declarat apel D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpatul C.E.M.
În apelul declarat de procuror a fost criticată soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul C.E.M. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei la durata arestării preventive.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 122 din 27 mai 2009, a respins apelurile ca nefondate, a menţinut starea de arest a inculpatului C.E.M., a dedus în continuare, la zi arestarea preventivă a acestuia şi l-a obligat pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă instanţa de apel a reţinut că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este corectă întrucât nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială, că cei doi inculpaţi au traficat droguri de risc, la dosar existând probe certe numai cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a mai reţinut că este nefondată critica inculpatului C.E.M., vizând greşita individualizare a pedepsei întrucât aceasta este orientată spre minimul special prevăzut de lege, participaţia sa concretă – deţinerea de haşiş pentru consum propriu, în cantitate mare, justificând executarea pedepsei în detenţie.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Craiova.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. susţinându-se că nejustificat s-a apreciat că probele administrate în cauză nu sunt de natură a demonstra existenţa materială a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi în consecinţă greşit s-a dispus achitarea celor doi inculpaţi pentru această infracţiune.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat întrucât, din coroborarea probelor administrate în cauză, nu rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpaţii au comis infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi, în consecinţă, achitarea acestora nu este rezultatul comiterii unei grave erori de fapt de către instanţă.
Neconcordanţele dintre procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică referitoare la persoana de la care provin substanţele ce au fost examinate creează dubii cu privire la natura substanţelor provenind de la inculpatul N.A. astfel încât nu este cert dovedit că substanţele date de acesta erau droguri.
Tot astfel se constată că procesele-verbale din 3 iunie 2008, 11 iunie 2008, 23 iunie 2008, 27 iunie 2008, întocmite pe baza declaraţiei colaboratorului sub acoperire, sunt confuze cu privire la identitatea şi activitatea efectivă a traficantului de haşiş, acesta neindicându-l explicit pe inculpatul N.A. şi menţionându-l expres decât pe C.I. şi referindu-se la unul sau doi tineri care nu au fost identificaţi.
Cât priveşte fapta din 28 septembrie 2008 se constată că din probe rezultă că nu a avut loc o tranzacţie de droguri între inculpat şi colaboratorul sub acoperire, nefiind dovedit că inculpatul a primit vreo sumă de bani. Astfel, aşa cum rezultă de altfel din procesul-verbal şi din declaraţia martorului I.V., asistent care a văzut asupra inculpatului o bucată de substanţă de culoare maro, asupra inculpatului s-au găsit doar 10 lei şi nu suma de 100 euro pe care se pretinde că inculpatul ar fi primit-o ca preţ al drogurilor.
Este de reţinut că în procesul-verbal încheiat cu acea ocazie a fost consemnată declaraţia inculpatului că haşişul era destinat consumului propriu.
Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte reţine că există o serie de dubii cu privire la comiterea unor acţiuni de trafic de droguri de risc de către inculpatul N.A., iar acestea profită inculpatului, astfel încât soluţia de achitare pronunţată este corectă.
Se constată de asemenea că nu există probe din care să rezulte cu certitudine că drogurile găsite în domiciliul inculpatului C.E.M. erau destinate nu numai consumului propriu ci şi traficării.
Înalta Curte constată că în cauză nu s-a dovedit nici un act material de trafic de droguri iar simplul fapt că a fost găsită în locuinţa inculpatului o cantitate mare de cannabis este insuficient pentru a dovedi existenţa infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În mod evident, în raport cu dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., declaraţia olografă, în care inculpatul a afirmat că a vândut cannabis inculpatului N.A., nu poate fi avută în vedere ca mijloc de probă întrucât nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar.
Faţă de considerentele de mai sus şi având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării a inculpatului C.E.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 122 din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii C.E.M. şi N.A.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2008 la 7 septembrie 2009.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpatul C.E.M., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2686/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2945/2009. Penal → |
|---|
