ICCJ. Decizia nr. 2627/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2627/2009
Dosar nr. 5767/1/2009
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de inculpatul T.P. cu soluţia excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen. ca inadmisibilă. S-a stabilit termen de judecată 22 iulie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin rechizitoriul 19/P/2008 din 05 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi fals în declaraţii prevăzut de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1780/86/2009 din data de 12 martie 2009.
La termenul de judecată din 10 iunie 2009, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procurori în vederea refacerii urmăririi penale, cerere respinsă ca nefondată prin încheierea de la acea dată. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 1780/86.2009, inculpatul invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., solicitând suspendarea judiciară a cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu cererea formulată.
În motivarea cererii s-a arătat că acest text contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2), şi (3) din Constituţie, în sensul că acordă procurorului, părţii vătămate şi părţii civile dreptul la un recurs separat în cazul restituirii cauzei la procuror fără însă a-i acorda şi inculpatului acelaşi drept, în situaţia respingerii cererii sale de restituire.
Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă, întrucât textul de lege nu are legătură cu soluţia cauzei, Curtea Constituţională pronunţându-se numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul T.P.
La termenul de judecată din 10 iulie 2009, inculpatul nu s-a prezentat pentru susţinerea recursului declarat, nedepunând nici o cerere de amânare în acest sens.
Procurorul, la acelaşi termen de judecată a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului concluziile acestuia fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată recursul inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesuale, prin care au fost reglementate hotărârile judecătorilor a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declaraţie şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii penale.
Potrivit art. 3851 din C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului acele hotărâri judecătoreşti nedefinitive determinate de lege.
Prevederile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc regula potrivit căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurate, cu excepţia cazului când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs. Prin urmare, ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să prevadă calea de atac a recursului separat împotriva încheierii, aceasta nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu sentinţa sau Decizia recurată.
Conform art. 332 alin. (4) C. proc. pen. „împotriva hotărârii de sesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă", per a contrario, încheierea prin care se respinge cererea de restiuire a cauzei la procuror poate fi atacată numai odată cu sentinţa sau Decizia. Astfel încheierea din 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava prin care s-a respins cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, nu era atacabilă separat cu recurs, ci numai odată cu fondul cauzei, aceasta nefăcând parte din categoria încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs.
Întrucât recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava era inadmisibil, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen. invocată de către inculpat într-o cale de atac inadmisibilă nu poate fi supusă controlului instanţei superioare, atâta timp, cât în cadrul recursului declarat de inculpatul T.P. la Curtea de Apel Suceava nu se puteau ridica excepţii de această natură, întrucât în esenţa sa, recursul era inadmisibil şi nu permitea alte discuţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii şedinţei din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1780/86/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2619/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2845/2009. Penal → |
|---|
