ICCJ. Decizia nr. 3047/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3047/2009
Dosar nr. 163/32/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 7 mai 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.V. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale din 26 ianuarie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1147/P/2008, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că printr-o plângere adresată instanţei petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror în Dosarul nr. 1147/P/2008, reclamând faptul că actele de cercetare efectuate de procuror au un caracter superficial şi incomplet, nefiind de natură a conduce la aflarea adevărului, astfel că a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei notar public Z.C.C. sub aspectul săvârşii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa a mai reţinut în fapt că petentul a formulat o plângere penală împotriva notarului public susţinând că i-ar fi încheiat nişte acte notariale în mod ilegal şi că nu ar fi primit certificatul de urbanism, fapt care ar fi avut implicaţii ulterioare în ce priveşte un drept al său de servitute.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că susţinerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către intimată cu prilejul autentificării la data de 30 iulie 2008 a unui contract de vânzare-cumpărare intervenit între G.M. şi petiţionarul P.V. nu s-au confirmat astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata notar public.
Investită cu soluţionarea plângerii instanţa a apreciat că în mod corect procurorul a stabilit că fapta imputată intimatei nu există, aceasta îndeplinindu-şi corespunzător atribuţiile de serviciu cu ocazia redactării şi autentificării convenţiei în care petentul a fost parte.
S-a constatat ca nefondată critica referitoare la neaudierea de către procuror a petentului în calitate de parte vătămată, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor legale, organele de cercetare au obligaţia de a efectua investigaţii prealabile pentru a se stabili dacă se justifică sau nu începerea urmăririi penale, dreptul de a dispune cu privire la limita acestor investigaţii fiind atributul exclusiv al organelor de urmărire penală, care nu sunt ţinute nici de încadrarea juridică dată faptelor reclamate de către petent şi nici de probele indicate de acesta ca fiind necesar a se administra.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţă, petentul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a susţinut că instanţa nu a analizat toate apărările sale.
Examinând actele şi lucrările din dosar, respectiv hotărârea recurată în raport cu critica invocată cât şi din oficiu, Înalta Curte constată, că recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Rezoluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror faţă de intimata Z.C.C. s-a întemeiat pe actele premergătoare efectuate în cauză, în urma cărora s-a constatat, în mod întemeiat, că în cauză nu există indicii că intimata ar fi comis infracţiunea prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Intimata, în calitate de notar public a autentificat un contract de vânzare-cumpărare intervenit între petent şi numita G.M.G., act care reprezintă voinţa părţilor, fiind citit şi semnat de către acesta după luarea consimţământului.
Din modul în care a acţionat intimata nu rezultă că aceasta şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu intenţia de a produce vătămări intereselor petentului.
În cuprinsul actului autentificat de intimata notar public este precizat obiectul vânzării, respectiv suprafaţa de 600 m.p. teren compus din 504 m.p. teren arabil şi 96 m.p. teren cu destinaţia „drum servitute de trecere", la contractul de vânzare-cumpărate fiind anexată şi schiţa cuprinzând planul de amplasament şi delimitare a imobilului, care face parte integrantă din contract.
De asemenea, în actul respectiv s-a consemnat că petentul în calitatea de cumpărător a cunoscut situaţia faptică şi juridică a imobilului care făcea obiectul vânzării-cumpărării, semnând deci actul în cunoştinţă de cauză.
Aşa fiind, susţinerile sale din plângerea formulată nu sunt confirmate de actele existente la dosar, astfel că soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimată apare ca fiind legală şi temeinică, în condiţiile în care nu au existat indicii că aceasta ar fi săvârşit faptele imputate.
Ca urmare, hotărârea primei instanţe, de respingere a plângerii formulate de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi de menţinere a rezoluţiei dată de procuror, apare ca fiind corectă, astfel că recursul declarat de petent împotriva sentinţei penale este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3051/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
