ICCJ. Decizia nr. 2996/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2996/2009
Dosar nr. 640/104/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 10 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 640/104/2009 s-a dispus respingerea, ca indamisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat T.R. împotriva sentinţei penale nr. 177 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 221/P/2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 10 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 221/P/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului T.R. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi viol prevăzut de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., reţinându-se că în noaptea de 30/31 decembrie2005, a lipsit-o de libertate pe victima D.A.C., obligând-o să întreţină raporturi sexuale.
Hotărârea instanţei de fond a fost casată în control judiciar iar ulterior a fost pronunţată sentinţa penală nr. 188 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Olt, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2455 din 23 iulie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 5086/1/2008.
Reţine instanţa de fond că motivul invocat de revizuentul condamnat - redozarea pedepsei - nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât cererea sa este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel revizuentul condamnat T.R. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea cererii apreciind că sunt îndeplinite condiţiile legii.
Prin Decizia penală nr. 162 din 9 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de revizuentul condamnat T.R.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat T.R., solicitându-se casarea ambelor hotărâri şi în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul formulat prin prisma dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 3856 alin. (1) şi art. 3859 alin. (3) C. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este destinată a îndrepta în exclusivitate erorile judiciare, legea procesual penală prevăzând în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate declanşa această procedură.
Prin cererea de revizuire formulată şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt la data de 12 februarie 2009, se invocă netemeinicia hotărârii de condamnare, revizuentul condamnat solicitând reţinerea, în favoarea sa a circumstanţelor judiciare atenuante şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Analizând motivele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că nu pot fi examinate, în această procedură, aspecte ce ţin esenţialmente de fondul cauzei şi care pot fi invocate numai în căile ordinare de atac. Astfel, nu pot fi criticate aspecte vizând încadrarea juridică a faptei, reţinerea sau înlăturarea circumstanţelor atenuante, contribuţia participanţilor la săvârşirea faptei.
Pe de altă parte revizuentul condamnat nu a invocat fapte sau împrejurări noi de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
În această ipoteză, prin faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire se tinde a se dovedi fie nevinovăţia inculpatului (existenţa uneia din ipotezele prevăzute în art. 10 lit. a) – e) C. proc. pen.) fie o cauză de încetare a procesului penal (existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute în art. 10 lit. f) – i) C. proc. pen.).
Nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, respingerea de către instanţă a unei probe apreciindu-se că nu este concludentă şi utilă cauzei; atunci când proba a fost pusă în discuţia părţilor, admisă, însă ulterior instanţa a omis să administreze proba; când proba admisă a fost administrată însă instanţa a omis să o evalueze şi să stabilească ponderea acesteia în pronunţarea hotărârii.
Având în vedere considerentele Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuent T.R.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.R., împotriva Deciziei penale nr. 162 din 09 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3047/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
