ICCJ. Decizia nr. 2572/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2572/2009
Dosar nr. 2470/36/2008
Şedinţa publică din 6 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44/ P din 2 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC F.I. SRL împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 461/P/2008 din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, petenta SC F.I. SRL în calitate de parte vătămată, a solicitat cercetarea şi trimiterea în judecată a notarului public P.I.G. sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals intelectual prev.de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Petiţionarul a susţinut că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3981 din 27 octombrie 2003 notarul public P.I.G. a declarat că în momentul vânzării părţile au declarat că preţul fusese plătit integral iar ulterior, notarul public, în calitate de martor într-o cauză civilă aflată pe rolul instanţei de judecată a declarat că în momentul cumpărării numitul S.T. i-a spus că nu primise preţul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare.
Prin rezoluţia nr. 461/P/2008 din 28 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, după efectuarea actelor premergătoare a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.I.G. sub aspectul infracţiunilor imputate, iar prin rezoluţia nr. 461/II/2/2008 din 10 noiembrie 2008 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionară în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările din dosar Curtea de Apel Constanţa a reţinut că printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public P.I.G. la 27 octombrie 2008, vânzătorul S.T. a vândut cumpărătoarei SC F.I. SRL mai multe loturi de teren, în cuprinsul actului consemnându-se declaraţia reprezentantului cumpărătoarei, în sensul că a achitat preţul bunului cumpărat.
La fila nr. 2 din contract s-a mai consemnat, că preţul vânzării - stabilit de comun acord- era de 298.916.580 lei, sumă pe care, vânzătorul a declarat că a primit-o de la cumpărătoare, în ziua autentificării actului.
Instanţa a constatat că actul încheiat între cele două părţi este o convenţie, care exprimă voinţa acestora, că preţul prevăzut în contract a fost stabilit de părţi, nu de către notar, tot părţile fiind cele care au declarat că au citit conţinutul contractului şi au fost de acord cu întregul său conţinut, astfel cum a fost redactat.
S-a mai constatat, că în cuprinsul actului respectiv nu există vreo declaraţie a notarului, rolul acestuia fiind doar de a consemna declaraţiile părţilor contractante, declaraţia în sensul că preţul vânzării a fost primit aparţinându-i vânzătorului şi nu notarului.
Instanţa a concluzionat în sensul că atâta timp cât notarul nu a făcut declaraţii în cuprinsul actului autentificat, iar petenta nu a afirmat că în depoziţia dată de acesta în instanţă ar fi declarat fapte care nu ar fi corespuns adevărului, susţinerea petentei în sensul că procurorul trebuia să efectueze cercetări pentru a stabili dacă cele declarate de notar în contractul de vânzare-cumpărare corespund adevărului, nu este fondată, astfel că soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă în cauză este corectă.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petiţionara care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că la termenul la care s-a judecat cauza, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, astfel că în opinia sa se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei a apreciat că soluţia instanţei este greşită deoarece existau suficiente elemente pentru ca rezoluţia de neînceperea urmăririi penale să fie desfiinţată, soluţia fiind dispusă de procuror fără a se efectua cercetări sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Examinând actele şi lucrările din dosar, respectiv hotărârea recurată în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu Înalta Curte constată, că recursul declarat este nefondat.
Cât priveşte critica referitoare la neefectuarea legală a procedurii de citare Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, faţă de împrejurarea că potrivit menţiunilor cuprinse în plângerile şi cererile formulate de petiţionară aceasta a indicat ca sediu ales pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură, o adresă din oraşul Constanţa, unde a fost şi citată pe tot parcursul cercetărilor şi respectiv a judecării cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 177 şi următoarele C. proc. pen.
Este de observat că în faţa primei instanţe de judecată la termenul din 27 ianuarie 2009 (fila 19 dosar) apărătorul ales al petentei a învederat că sediul societăţii se află în mun. Bucureşti, fără a indica însă adresa.
În aceste împrejurări şi având în vedere menţiunea formulată de petiţionară în plângerea adresată instanţei referitor la sediul ales pe care l-a indicat pentru comunicarea actelor de procedură instanţa a procedat în consecinţă, iar procedura de citare s-a efectuat potrivit art. 179 C. proc. pen., cât timp la adresa indicată de petiţionară pentru a fi citată nu se afla sediul social al societăţii astfel încât să fie incidente dispoziţiile art. 178 alin. ultim C. proc. pen.
De altfel, petiţionara a fost reprezentată de apărătorii săi aleşi în faţa instanţei de judecată şi pentru termenul din 26 martie 2009 citarea acesteia a fost efectuată la sediul ales, la adresa indicată, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare existând şi menţiunea „la Ş.A." (fila 24 dosar) adresa sediului ales de către petentă aparţinându-i acestei persoane, care la un termen anterior a şi semnat pentru primirea citaţiei, consemnându-se datele din actul de identitate (fila 20 dosar).
Ca urmare critica recurentei cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că în cauză dispoziţiile legale care reglementează citarea şi comunicarea actelor procedurale au fost respectate.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de casare se constată, că soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimatul P.I.G. în temeiul art. 10 lit. a) este corectă, atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a autentificat reprezintă acordul de voinţă al părţilor contractante, iar intimatul în calitate de notar public nu a făcut decât să legalizeze voinţa părţilor.
Pe de altă parte declaraţia dată de intimat în calitate de martor s-a referit la împrejurări despre care a luat cunoştinţă cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare, iar anularea respectivului act de către instanţa de judecată a fost dispusă pe motivul că preţul stabilit de către părţi printr-un antecontract a fost mai mare decât cel consemnat în actul autentic pentru ca taxa de timbru care urma a fi plătită să fie mai mică.
Anularea actului de către instanţă nu s-a întemeiat pe neplata preţului pe terenurile înstrăinate, astfel că având în vedere şi acest aspect soluţia dispusă de procuror apare ca fiind întemeiată.
Pentru considerentele arătate Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiţionară apare ca nefondat, hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulate de petiţionară în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi menţinerea implicită a soluţiei de neînceperea urmăririi penale fiind corectă.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentă în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC F.I. SRL împotriva sentinţei penale nr. 44/ P din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2548/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2611/2009. Penal → |
|---|
