ICCJ. Decizia nr. 2845/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2845/2009
Dosar nr. 1357/40/2009
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 12 mai 2009 a Tribunalului Botoşani, inculpatul B.M., fiul lui I. şi I., a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
S-a constatat că numitul A.M. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte evidenţiate la poziţia nr. 33/2009 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prim instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 4 februarie 2009, în jurul prânzului, pe fondul unor repetate conflicte în familie şi fiind în stare avansată de ebrietate, inculpatul a aplicat mamei sale, B.I. în vârstă de 76 ani, în locuinţa comună din satul Brăteni, comuna Dobârceni, mai multe lovituri cu partea tăioasă a unui cuţit în zona toracică şi cu un par în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice severe care au condus la decesul spontan al acesteia.
În urma efectuării necropsiei s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism cranio-facial şi toraco-abdominal. Leziunile cranio-faciale şi o parte din cele de la trunchi s-au putut produce prin lovire cu un obiect contondent, iar cele toraco-abdominale, prin lovire cu un corp tăietor-înţepător. În momentul decesului, sângele victimei conţinea 1,95 gr.%. Între aceste leziuni şi deces există raport direct de cauzalitate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a cerut reducerea pedepsei pe considerentul că a comis fapta pe fondul consumului de alcool.
Prin Decizia penală nr. 36 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În considerente, instanţa de apel a reţinut respectarea criteriilor prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea pedepsei.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În esenţă, acesta a criticat hotărârile recurate doar cu privire la pedeapsă, solicitând ca în urma reevaluării circumstanţelor reale şi personale, să se opereze o reducere corespunzătoare a pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de această critică, de dispoziţiile cazului de casare invocat, respectiv art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Instanţele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei cu respectarea tuturor criteriilor care privesc atât pericolul faptei cât şi al făptuitorului.
Nu se constată existenţa unor circumstanţe reale sau personale omise a fi analizate sau valorificare de instanţe, de natură a atrage o reindividualizare a pedepsei.
Este de necontestat că recurentul inculpat a comis o faptă de un mare pericol social, când pe fondul consumului de alcool şi-a ucis mama prin loviri repetate cu corpuri contondente sau tăietor-înţepătoare.
Pe de altă parte, deşi nu este recidivist, recurentul inculpat are în antecedente o condamnare, iar pe parcursul procesului, deşi a regretat fapta comisă, a avut o conduită procesuală oscilantă.
În cadrul limitelor generale de pedeapsă care sancţionează această infracţiune, recurentului inculpat, cu respectarea tuturor acestor date, i s-a stabilit o pedeapsă orientată spre limita minimă legală şi nu se constată circumstanţe nici reale şi nici personale care să justifice o coborâre a acestei pedepse la limita minimă legală, sau sub această limită.
Drept urmarea considerentelor prezentate, pedeapsa aplicată inculpatului este proporţională pericolului social al faptei şi făptuitorului, dar este şi de natură să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, critica este nefondată şi conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsa aplicată detenţia preventivă la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 februarie 2009 la 26 august 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2627/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2950/2009. Penal → |
|---|
