ICCJ. Decizia nr. 2717/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2717/2009
Dosar nr. 427/3/2009
Şedinţa publică din 29 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237/ F din 2 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 47/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul I.L., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată, la data de 20 octombrie 2008, la Tribunalul Bucureşti, calificată ca o cerere de revizuire şi trimisă ulterior Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, revizuientul I.L. a formulat „contestaţie în anulare".
În motivarea cererii, revizuientul a arătat faptul că el era consumator şi nu traficant de droguri, infracţiunea recunoscând-o ca urmare a ameninţărilor adresate de I.S.
În conformitate cu art. 399 C. proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în urma acestora întocmindu-se referatul prin care s-a concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 8 ianuarie 2009, sub nr. 427/3/2009.
La prezentul dosar a fost ataşat dosarul penal nr. 1141/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 47/2004.
Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilităţii în principiu, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1141/2003, revizuientul I.L. a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru comiterea în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Deşi hotărârea a fost atacată succesiv de inculpat, atât cu apel cât şi cu recurs, a rămas definitivă în forma dispusă de instanţa fondului.
Din conţinutul cererii de revizuire, reiese că revizuientul îşi susţine nevinovăţia în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Analizând motivele invocate de revizuient în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care prevăd expres şi limitativ motivele de revizuire, instanţa a respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data judecării cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia.
Instanţa a reţinut că motivele invocate de revizuient cu privire la greşita condamnare a acestuia nu se încadrează în cazurile de revizuire special prevăzute, pe calea revizuirii neputându-se efectua o prelungire a probaţiunii efectuate în primă instanţă şi în căile de atac.
Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat că motivele invocate de revizuientul I.L. nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea cererii de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 100/ A din 15 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului condamnat I.L. împotriva sentinţei penale nr. 237/ F din 2 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Condamnatul revizuient, nemulţumit şi de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, reluând motivele cererii iniţiale precum şi ale apelului, respectiv solicită a se vedea că la dosarul său de condamnare, nu sunt probe suficiente şi se impune prelungirea şi administrarea de noi probe, audiere de noi martori, pentru a se vedea că el este doar consumator de droguri, nu şi traficant.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârile pronunţate în cauză şi, atacate prin prezentul recurs, în raport de critica adusă precum şi din oficiu, constată că acestea sunt temeinice şi legale şi ca atare vor fi menţinute.
Cu adevărat, pe calea extraordinară de atac a revizuirii, astfel după cum este reglementată de art. 394 C. proc. pen., nu se poate rejudeca fondul cauzei, decât pentru 5 cazuri exprese şi limitativ prevăzute de legiuitor, dar care în acest dosar, nu se regăsesc.
Astfel, pe deplin justificat şi legal s-a reţinut că pe calea revizuirii, nu se poate prelungi probatoriul, astfel după cum se putea prin intermediul căilor ordinare de atac şi pe care deja le-a folosit condamnatul-revizuient.
În consecinţă, văzând că motivul invocat de recurentul revizuient nu este fondat, că de fapt el repetă căi ordinare de atac, hotărârea atacată va fi menţinută, iar potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca atare.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.L. împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă revizuientul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 272/2009. Penal → |
|---|
