ICCJ. Decizia nr. 272/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 272/2009

Dosar nr. 2624/107/2007

Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 85 din 31 martie 2008 a Tribunalului Alba s-a dispus:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.I., pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen. în dauna părţii vătămate C.V.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I. din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului H.I. prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de ameninţare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I., din infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 193 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părţii vătămate C.T. şi pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părţii vătămate C.V.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I. din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În bază art. 180 alin. (2) raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului O.I. în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului O.I. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Blaj, jud. Alba şi a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile C.T. şi C.V., ambii cu domiciliul în Blaj.

În baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul H.I. la plata sumei de 876,3 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.T. în favoarea părţii civile Spitalul Municipal Blaj şi pe inculpatul O.I. la plata sumei de 1372,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.V. în favoarea părţii civile Spitalul Municipal Blaj

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 şi 1003 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii H.I. şi O.I. la plata sumei de 500 (cinci sute) lei în favoarea fiecăreia din părţile civile C.T. şi C.V. cu titlu de daune morale pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul H.I. la plata sumei de 10.000 (zece mii lei) lei cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 4731,28 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile C.T. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul O.I. la plata sumei de 2000 (două mii) lei cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 1500 (o mie cinci sute) lei cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.

A respins în rest pretenţiile civile formulate de părţile civile C.T. şi C.V.

A dispus restituirea hârleţului, corp delict către părţile vătămate C.T. şi C.V. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare din inculpaţii H.I. şi O.I. la plata sumei de 775 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea fiecăreia din părţile civile C.T. şi C.V.

S-a reţinut ca situaţie de fapt că inculpatul O.I. şi ginerele acestuia inculpatul H.I. locuiesc în Blaj, fiind vecini cu părţile vătămate C.V. şi fiul acestuia C.T. care locuiesc pe aceeaşi stradă la nr. x, imobilele fiind amplasate unul lângă celălalt.

Între cele două familii exista o veche neînţelegere cauzată de linia de graniţă dintre grădinile lor, precum şi de diferenţa de nivel dintre terenuri. încă din anul 1977 între acestea s-a purtat un proces civil de grăniţuire finalizat la acea vreme cu o tranzacţie, însă fără ca disputa dintre părţi să fie încheiată.

În primăvara anului 2006 în urma unor lucrări efectuate de către inculpaţi gardul dintre grădini s-a înclinat spre grădina părţilor vătămate. Văzând acest lucru, în după-amiaza zilei de 04 mai 2006, în jurul orelor 16,00, părţile vătămate C.T. şi tatăl său C.V. au săpat cu hârleţul o groapă în grădina lor în care au înfipt o ţeava de care au legat gardul despărţitor pentru ca acesta să stea drept.

La un moment dat în grădină au apărut inculpaţii care, văzând lucrarea executată de părţile vătămate şi pe fondul neînţelegerilor anterioare, au început o dispută verbală cu acestea.

În continuare, inculpaţii O.I. şi H.I. au scos ţeava împlântată de părţile vătămate fapt ce a avut drept urmare aplecarea gardului către grădina părţilor vătămate. Inculpaţii au trecut peste gardul înclinat în grădina părţilor vătămate unde, inculpatul H.I. a luat hârleţul folosit de părţile vătămate şi care era rezemat de gard şi a încercat să-1 lovească în cap pe partea vătămată C.T. însă nu a reuşit, întrucât partea vătămată s-a apărat ridicându-şi mâna dreaptă deasupra capului şi recepţionând lovitura în acesta mână.

Din cauza durerii partea vătămată C.T. s-a aplecat la pământ, iar inculpatul H.I. i-a mai aplicat o lovitură tot cu hârleţul în zona tibiei piciorului drept după care partea vătămată pentru a nu mai primi şi alte lovituri a fugit de la faţa locului intrând în casă.

În timp ce inculpatul H.I. îl agresa pe partea vătămată C.T., inculpatul O.I. a luat o piatră cu diametrul de 10 cm pe care a aruncat-o înspre partea vătămată C.V. care a fost lovit în zona feţei. În apărare partea vătămată a ridicat ţeava metalică de la pământ şi a aruncat-o înspre inculpatul O.I. lovindu-l pe acesta în umărul drept.

După aceea partea vătămată C.V. a plecat de la faţa locului, la fel şi inculpaţii care au luat cu ei hârleţul şi ţeava metalică ce au fost ulterior ridicate de organele de poliţie.

În urma agresiunii suferite partea vătămată C.T. a avut nevoie de 70-75 zile de îngrijiri medicale (mâna dreaptă fiindu-i fracturată), partea vătămată C.V. a avut nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul O.I. de8-9 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt mai sus expusă reiese din următoarele mijloace de probă:

- tranzacţia încheiată în anul 1977 între partea vătămată C.V. în calitate de reclamant în dosarul 6049/1976 al Judecătoriei Blaj şi inculpatul O.I. în calitate de pârât prin care acesta din urmă se obliga să refacă gardul părţii vătămate în configuraţia iniţială, să-l consolideze şi să-şi retragă propriul gard cu 2 metri. De aici instanţa a reţinut că neînţelegerile dintre familia părţilor vătămate şi cea a familiei inculpaţilor legate de grăniţuirea proprietăţilor datează de aproximativ 30 de ani şi au culminat cu incidentul dedus judecăţii în acest dosar. Aceste neînţelegeri sunt confirmate şi de reclamaţiile reciproce pe care şi le-au făcut părţile de-a lungul timpului.

- declaraţiile părţilor vătămate C.T. şi C.V. în care acestea arată împrejurările în care au fost agresaţi de cei doi inculpaţi.

- procesul verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice din care instanţa deduce că întreg incidentul a avut loc în grădina părţilor vătămate acolo fiind localizate mai multe urme de încălţăminte, tot în acea grădină regăsindu-se mai multe urme de culoare brun roşcată (sânge).

În acelaşi proces verbal s-a relevat şi hârleţul cu pete de sânge folosit de inculpatul H.I. la lovirea părţii vătămate C.T., precum şi ţeava metalică utilizată de părţile vătămate la sprijinirea gardului, iar mai apoi de partea vătămată C.V. pentru a se apăra faţă de agresiunea inculpatului O.I.

- certificatele medico legale privitoare la partea vătămată C.T. dosar urmărire penală, raport de expertiză medico legală întocmit de S.M.L. Alba dosar urmărire penală, avizele emise de I.M.L. Cluj Napoca dosar urmărire penală şi respectiv Mina Minovici dosar urmărire penală.

Astfel, în primul certificat medico-legal eliberat părţii vătămate C.T. dosar urmărire penală s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale şi pot data din 04 mai 2006; în completarea la acest certificat medico legal dosar urmărire penală s-a arătat că în urma noii examinări partea vătămată are nevoie de 70-75 zile de îngrijiri medicale în care se includ şi cele 40-45 zile de îngrijiri medicale acordate iniţial.

Ulterior, raportul de expertiză medico legală nr. 2032/11/A/46 din 07 august 2006 întocmit de S.M.L. Alba, dosar urmărire penală s-a arătat că partea vătămată C.T. a prezentat leziuni corporale care au necesitat 75 de zile de îngrijiri medicale, fractura cubitusului drept fiind consecinţa lovirii active cu un corp muchiat, datează din 04 mai 2006; necesitând internare de urgenţă şi nu există elemente lezionale care să motiveze căderea pe un plan dur în mecanismul de producere a fracturii. În acelaşi raport de expertiză medico legală s-a mai arătat că excoriaţiile de pe genunchiul drept s-au putut produce prin cădere pe un plan dur, ca urmare a loviturilor primite, iar poziţia victimă, agresor în momentul producerii leziunilor a putut fi ambii în ortostatism şi faţă în faţă în faţă, victima cu braţul drept ridicat deasupra capului.

I.M.L. Cluj Napoca a avizat, la data de 12 ianuarie 2007, raportul de expertiză medico-legală menţionat la aliniatul anterior, cu precizarea că numărul de îngrijiri medicale este cel acordat iniţial (40-45 zile), prelungirea acestuia neavând justificare medico-legală şi nu există elemente obiective care să permită precizarea poziţiei victimă-agresor.

Însă în avizele emise de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici dosar urmărire penală s-a arătat că, în urma analizării întregului material înaintat, în cazul unui tratament chirurgical al fracturii pe care pacientul l-a refuzat timpul de îngrijiri medicale obişnuit este de 40-45 zile de îngrijiri medicale. În cazul de faţă, datorită opţiunii terapeutice aleasă de pacient (tratament conservator) timpul de îngrijiri medicale s-a prelungit la 70-75 zile datorită consolidării vicioase a fracturii.

Aceeaşi instituţie a mai arătat că emiterea unor ipoteze cu privire la poziţia victimă agresor este pur speculativă, neexistând criterii medico-legale pentru a stabili acest aspect, leziunile s-au produs prin lovire cu un corp dur, acest aspect fiind mai frecvent întâlnit ca leziune de autoapărare.

În concluzie, instanţa reţine că, raportat la aceste probe medico-legale coroborate şi cu celelalte probe din prezenta cauză, poziţia dintre partea vătămată C.T. şi inculpatul H.I. a fost în ortostatism, faţă în faţă, partea vătămată cu mâna ridicată instinctiv pentru a se apăra de lovitura inculpatului.

- declaraţiile martorelor C.M. şi C.E. dosar urmărire penală, dosarul instanţei - fiicele părţii vătămate C.V. şi respectiv surorile părţii vătămate C.T. care au ajuns la faţa locului la puţin timp după consumarea incidentului văzând leziunile suferite de părţile vătămate.

- declaraţiile martorului O.C. dosar urmărire penală, dosarul instanţei care a participat la cercetarea la faţa locului întocmită a doua zi după comiterea faptelor de către inculpaţi.

- declaraţiile martorei O.L. dosar urmărire penală, dosarul instanţei, care în după-amiaza zilei când a avut loc incidentul i-a văzut pe ambii inculpaţi în curtea lor, inculpatul H.I. spunându-i textual inculpatului O.I. „lasă că o să le arăt eu lor", imediat după ce acesta i-a povestit despre lucrarea începută de părţile vătămate. Ulterior, după consumarea incidentului martora l-a văzut pe C.V. plin de sânge în zona feţei, iar pe C.T. ţinându-se de mână şi spunând că „dacă nu punea mâna i se crăpa capul".

- declaraţiile martorei P.A. dosar urmărire penală, dosarul instanţei care, după sosirea poliţiei la faţa locului, l-a auzit pe inculpatul H.M. spunându-i inculpatului O. „tată taci, eu am tăcut, eu vorbesc", instanţa reţinând că astfel, imediat după comiterea incidentului, inculpatul a recunoscut implicit comiterea faptei.

- în ce priveşte declaraţiile martorilor O.M. dosar urmărire penală, dosarul instanţei, H.M. dosarul instanţei şi O.A. dosarul instanţei, instanţa le-a înlăturat întrucât nu au asistat personal la incidentul dedus judecăţii, iar pe de altă parte sunt rude apropiate cu inculpaţii, depoziţiile lor fiind subiective datorită acestui aspect.

Astfel, atât martora H.M. cât şi martora O.A. au învederat instanţei că nu au fost de faţă la incident, iar în ce o priveşte pe martora O.M. instanţa a reţinut că nici aceasta nu a fost de faţă la momentul producerii agresiunii, acest aspect reieşind din declaraţia martorei O.L.

În legătură cu martora O.L. inculpaţii au arătat că sunt în duşmănie cu aceasta însă instanţa nu a reţinut elemente care să ducă la concluzia că martora nu ar fi declarat adevărul în prezenta cauză.

- raportul de constatare tehnico ştiinţifică asupra comportamentului simulat nr. 851067 din 08 ianuarie 2007 dosar urmărire penală care deşi nu constituie o probă în procesul penal poate fi reţinut ca un indiciu care, în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză, poate ajuta instanţa să stabilească adevărul judiciar.

În acest raport se concluzionează că partea vătămată C.T. a spus adevărul atunci când a afirmat că nu a încercat să-l lovească cu hârleţul pe inculpatul H.I., că nu a intrat, la data de 04 mai 2006, în grădina inculpatului O.I. pentru a repara gardul şi că s-a apărat cu mâna pentru a nu fi lovit în cap cu hârleţul de către inculpatul H.I.

Pe de altă parte, în acelaşi raport s-a mai concluzionat că inculpatul H.I. a prezentat note specifice comportamentului simulat atunci când a negat că ar fi sărit gardul pentru a intra în grădina familiei părţilor vătămate, când a negat că l-ar fi lovit cu hârleţul pe partea vătămată C.T., când a negat că i-ar fi rupt mâna părţii vătămate C.T. prin lovire cu hârleţul şi când a afirmat că partea vătămată ar fi vrut să-1 lovească cu hârleţul.

- în declaraţiile lor dosar urmărire penală inculpaţii au negat comiterea faptelor de care sunt acuzaţi. Inculpaţii au susţinut că de fapt partea vătămată C.T. ar fi încercat să-l lovească pe inculpatul H.I. cu hârleţul însă nu a reuşit, după care inculpatul ar fi apucat de partea metalică a hârleţului şi a deposedat-o pe partea vătămată fără să o lovească.

Însă declaraţiile inculpaţilor sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză astfel cum au fost expuse mai sus.

Instanţa a mai reţinut că este fără dubiu că inculpatul H.I. a încercat să-l lovească pe partea vătămată C.T. cu hârleţul în cap însă nu a reuşit întrucât partea vătămată s-a apărat ridicând mâna. Acest aspect reiese şi din aceea că pe hârleţul în discuţie se regăsesc urme clare de sânge atât pe partea metalică cât şi pe coada hârleţului. Atâta timp cât doar partea vătămată C.T. şi inculpatul H.I. au avut contact cu acesta în timpul incidentului şi doar partea vătămată a sângerat în urma loviturii primite apare evident că acesta este instrumentul vulnerant.

Ţinând cont de instrumentul folosit, hârleţ, zona corpului vizată, capul părţii vătămate C.T., intensitatea mare a loviturii, instanţa a apreciat că inculpatul H.I. a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Instanţa a reţinut că, în prezenta cauză, nu s-a dovedit fără dubiu că inculpaţii le-ar fi ameninţat cu moartea pe părţile vătămate. Declaraţiile acestora din urmă trebuie să se coroboreze cu alte probe în acest sens conform art. 75 C. pen., în condiţiile în care părţile vătămate au învederat că au fost ameninţate oral, iar din probele administrate în cauză a reieşit că în afara părţilor alte persoane nu au fost prezente la locul incidentului, instanţa a reţinut că dubiul profită inculpaţilor astfel că a dispus achitarea acestora cu privire la infracţiunea de ameninţare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Fapta inculpatului H.I. de a pătrunde fără drept, în după amiaza zilei de 04 mai 2006, împreună cu inculpatul O.I., în grădina locuinţei părţilor vătămate C.T. şi C.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei inculpatul H.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu în formă continuată prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), însă, în acest caz, nu poate fi vorba de acte repetate de violare de domiciliu şi nici de transformarea infracţiunii de violare de domiciliu într-o infracţiune continuată în ipoteza în care se pătrunde fără drept în grădina locuinţei în care domiciliază mai multe persoane vătămate.

Ca atare în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I. din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului H.I. care, în după amiaza zilei de 04 mai 2006, a încercat să-i suprime viaţa părţii vătămate C.T. prin aplicarea unei lovituri cu hârleţul vizând zona capului părţii vătămate nereuşind deoarece acesta s-a apărat cu mâna dreaptă în dreptul capului, suferind leziuni grave la această mâna care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Având în vedere cele mai sus expuse instanţa a aplicat inculpatului H.I. o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor care să răspundă scopului pedepsei astfel cum este definit prin art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor şi violare de domiciliu, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana acestuia care, pe de o parte, nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în prezentul dosar astfel că instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficienţă conform art. 76 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., urmând să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de art. 174 C. pen. şi respectiv 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului H.I. prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În drept, aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare fapta de ameninţare săvârşită de inculpatul O.I. în dauna părţilor vătămate C.T. şi C.V. întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de ameninţare fiecare prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât s-ar fi încălcat libertatea morală a două persoane distincte.

Întrucât inculpatul O.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare în formă continuată prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de ameninţare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I. din infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 193 C. pen.

Pentru aceleaşi considerente expuse mai sus în legătură cu inculpatul H.I. instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părţii vătămate C.T. şi pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., în dauna părţii vătămate C.V., reţinând că dubiul profită inculpaţilor.

În actul de sesizare a instanţei inculpatul O.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu în formă continuată prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), însă, în acest caz, nu poate fi vorba de acte repetate de violare de domiciliu şi nici de transformarea infracţiunii de violare de domiciliu într-o infracţiune continuată în ipoteza în care se pătrunde fără drept în grădina locuinţei în care domiciliază mai multe persoane vătămate.

Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de violare de domiciliu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.I. din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului O.I. care la data 04 mai 2006 i-a aplicat părţii vătămate C.V. o lovitură cu o piatră în zona feţei cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe care să răspundă scopului pedepsei astfel cum este definit prin art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana acestuia care pe de o parte nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în prezentul dosar, astfel că instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficienţă conform art. 76 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului O.I. în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate inculpatului O.I. pe o durată de 2 ani şi 6 luni închisoare termen de încercare stabilit în condiţiile art. 83 C. pen., având în vedere că inculpatul nu a suferit alte condamnări, iar pe de altă parte instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

II. Împotriva acestei sentinţei penale au declarat apel în termen inculpaţii H.I. şi O.I., solicitând:

- inculpatul H.I. achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. [(art. 10 lit. d) în subsidiar)], pentru tentativă la infracţiunea de omor.

- inculpatul O.I. achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. [(art. 10 lit. d) în subsidiar)], pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În motivarea apelului inculpatul H.I. a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi pătruns fără drept în grădina părţilor vătămate, iar leziunile cauzate părţii vătămate C.T. s-ar fi putut produce şi/sau căderii pe un corp dur contondent.

În motivarea apelului inculpatul O.I. a arătat că nu a comis infracţiunea de violare de domiciliu, iar lovirea părţii vătămate C.V. cu o piatră s-a datorat agresiunii comise de partea vătămată C.V. cu o rangă de metalin.

Verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu s-a constatat că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În baza probelor administrate în cauză, din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică anexă, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, raportul de expertiză medico-legală, întocmit de S.M.L. Alba, avizele Comisiei Superioare de Medicină Legală I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, certificatul medico-legal emis de S.J.M.L. Alba, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecăţii, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită.

Astfel, din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că agresiunea asupra părţilor vătămate a avut loc în grădina acestora, inculpaţii pătrunzând fără drept în acest loc împrejmuit, urmele de încălţăminte lăsate fiind localizate la baza gardului din grădina imobilului părţilor vătămate.

Cu această ocazie, inculpatul H.I. a încercat să-i aplice părţii vătămate C.T. o lovitură cu hârleţul în zona capului. Partea vătămată s-a apărat cu mâna dreaptă în dreptul capului, suferind leziuni grave care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale.

Din avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, s-a arătat că leziunile cauzate părţii vătămate C.T. s-au produs prin lovire cu corp dur, acest aspect şi localizare fiind mai frecvent întâlnit ca leziuni de autoapărare. În acest context apărarea inculpatului că leziunile au fost cauzate părţii vătămate în cădere pe un corp dur contondent, vor fi înlăturate.

În speţă nu s-a putut reţine că inculpatul ar fi comis agresiunea, tentativă la infracţiunea de omor şi lovire sau alte violenţe, de vreme ce ei au fost cei care prin activitatea lor ilicită au pătruns fără drept în grădina proprietatea părţilor vătămate.

Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 93/ A din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii H.I. şi O.I. împotriva sentinţei penale nr. 85 din 31 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosar nr. 2624/107/2007.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului fiecare câte 150 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească părţilor vătămate C.T. şi C.V. câte 750 lei cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii H.I. şi O.I. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând primul reţinerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi dispunerea ca modalitate de executare a pedepsei stabilite a suspendării condiţionate a executării acesteia în condiţiile art. 81 C. pen., secundul recurent O.I. a solicitat reducerea termenului de încercare datorat vârstei sale de 80 ani; iar ambii recurenţi au solicitat reducerea cuantumului daunelor morale apreciat ca fiind excesiv.

1. Sub aspectul motivului de critică invocat de recurentul inculpat H.I. examinat în baza cazului de casare deja indicat, prin care se tinde la solicitarea reţinerii circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (scuza provocării) Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Astfel, cu titlu de premisă se reţine că instanţele de fond şi de apel printr-un examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti la prima instanţă au reţinut corect situaţia de fapt imputată constând în aceea că inculpatul O.I. şi ginerele acestuia, inculpatul H.I., locuiesc în localitatea Blaj, jud. Alba, fiind vecini cu părţile vătămate C.V. şi fiul acestuia C.T., imobilele fiind amplasate unul lângă celălalt.

Între cele două familii există o veche neînţelegere cauzată de linia de graniţă dintre grădinile lor precum şi de diferenţa de nivel dintre terenuri.

În primăvara anului 2006, în urma unor lucrări efectuate de către inculpaţi, gardul dintre grădini s-a înclinat spre grădina părţilor vătămate. Văzând acest lucru, în după amiaza zilei de 4 mai 2006, în jurul orei 16,00, părţile vătămate au săpat cu hârleţul o groapă în grădina lor, în care au înfipt o ţeavă, de care au legat gardul despărţitor pentru ca acesta să stea drept.

La un moment dat, în grădină au apărut şi inculpaţii, între aceştia şi părţile vătămate începând o dispută verbală.

În acest context, inculpaţii au pătruns fără drept în grădina locuinţei părţilor vătămate, unde inculpatul H.I. încercând să-i suprime viaţa părţii vătămate C.T. i-a aplicat o lovitură cu hârleţul vizând zona capului. Partea vătămată C.T. s-a apărat cu mâna dreaptă în dreptul capului, suferind leziuni la această mână, care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul O.I. i-a aplicat părţii vătămate C.V. o lovitură cu o piatră în zona feţei, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Aşa fiind, rezultă fără echivoc că depoziţia recurentului H.I. şi apărările sale că în realitate victima C.T. ar fi încercat să-l lovească pe inculpatul H.I. cu hârleţul însă nu a reuşit, după care inculpatul ar fi apucat de partea metalică a hârleţului şi a deposedat-o pe partea vătămată fără să o lovească.

Însă declaraţiile inculpaţilor sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză astfel cum au fost expuse mai sus.

Ţinând cont de instrumentul folosit, hârleţ, zona corpului vizată, capul părţii vătămate C.T., intensitatea mare a loviturii, se reţine că inculpatul H.I. a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Concomitent, în susţinerea concluziei inexistenţei circumstanţei atenuante pretinse de recurentul H.I. sunt şi cele iterate prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică asupra comportamentului său simulat nr. 851067 din 08 ianuarie 2007 care deşi nu constituie o probă în procesul penal poate fi reţinut ca un indiciu care, în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză, poate ajuta instanţa să stabilească adevărul judiciar.

2. Totuşi este fondat motivul de critică devoluat prin recursul aceluiaşi inculpat H.I. prin care se tinde la modificarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante stabilite într-un cuantum de 3 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi tentativă la cea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.

Astfel, în condiţiile preexistenţei unor neînţelegeri între familia ambilor recurenţi inculpaţi şi cea a părţii vătămate C.T., cauzată de linia de graniţă dintre grădinile caselor lor ce datează de peste 30 de ani şi care au fost recunoscute şi de către victimă se apreciază că incidentul dedus judecăţii desemnează în realitate momentul de vârf al conflictului extrem de vechi descris.

Totodată, este semnificativ că leziunile traumatice cauzate de fapta recurentului H.I. au necesitat un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale ce s-a prelungit la 70-75 zile pentru victima C.T. datorat, aşa cum se stabileşte prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici nr. E.1/919 din 07 martie 2007, „în cazul de faţă, datorită opţiunii terapeutice aleasă de pacient (tratament conservator), timpul de îngrijiri medicale s-a prelungit la 70-75 zile, datorită consolidării vicioase a fracturii".

Din proiecţia conjugată a acestor elemente ale situaţiei de fapt se reţine că modalitatea de executare în regim de detenţie nu este în măsură să satisfacă pe deplin scopurile şi finalităţile pedepsei aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Concomitent, faţă de datele speţei se apreciază că în cauză nu s-a efectuat o judicioasă individualizare judiciară în sensul criteriilor legale prevăzute prin dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret al faptelor comise, mecanismul concret al săvârşirii lor cu trimiterile deja mai sus expuse ce descriu mai nuanţat situaţia de fapt imputată; dar şi faţă de elementele ce configurează persoana recurentului H.I.

Din acest ultim punct de vedere se reţine că acesta are studii 8 clase + şcoală profesională, este căsătorit şi are doi copii majori, iar la data faptelor era încadrat în muncă ca mecanic de locomotivă la D.E.L.M. Teiuş, ceea ce relevă că are o atitudine corectă faţă de muncă şi regulile de convieţuire socială şi nu are antecedente penale.

Faţă de toate cele mai sus expuse se conchide că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse şi fără privarea de libertate; sens în care urmează ca admiţându-se ca fondat recursul inculpatului H.I. cu urmarea casării ambelor hotărâri în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună în condiţiile art. 86¹ C. pen., suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat conform art. 86² C. pen.

Urmează ca pe durata termenului de încercare recurentul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute prin dispoziţiile art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) inclusiv.

Urmează a se face aplicarea art. 359 C. proc. pen.

Între aceste limite urmează a se menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

3. Sub aspectul unicului motiv de critică al recurentului inculpat O.I. prin care se tinde la reducerea termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante stabilite într-un cuantum de 6 luni închisoare, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia întrucât a fost determinat prin conformarea instanţei de fond la dispoziţiile art. 82 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani".

4. Nu este fondată nici critica comună a ambilor recurenţi inculpaţi prin care se tinde la reducerea cuantumului daunelor morale care au fost obligaţi faţă de părţile civile C.T. şi C.V. (fiecare la câte 500 lei în favoarea fiecăreia din cele două părţi civile şi suplimentar inculpatul H.I. la 10.000 lei către partea civilă C.T.) întrucât o atare critică nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare enumerate limitativ şi prevăzute prin dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 1 - 21 inclusiv.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul H.I., împotriva deciziei penale nr. 93/ A din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează în parte Decizia recurată precum şi sentinţa penală nr. 85 din 31 martie 2008 a Tribunalului Alba, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului H.I.

- În baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat potrivit art. 86²C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86³ alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86⁴ C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatului H.I., rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului O.I., pe care-l obligă la 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2717/2009. Penal. Contestaţie la executare...		ICCJ. Decizia nr. 273/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 272/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 272/2009. Penal